Sotia din Paris

De (autor): Paula McLain

0
(0 reviews)
Sotia din Paris - Paula Mclain
Rasfoieste

Recenzie blog.libris.ro

Îmi amintesc de momentul în care am încheiat lectura acelor amintiri romanțate ale lui Ernest Hemingway, publicate postum sub titlul Sărbătoarea continuă: am rămas cu dorința de a afla mai multe, de a rămâne și mai mult timp în preajma generației pierdute, în acea perioadă în care exponenții ei erau foarte săraci și totuși foarte fericiți. Cum volumul fusese alcătuit de ultima soție a scriitorului american, din notițele și manuscrisele lui Hemingway, desigur că rezultatul avea totuși un aspect neunitar, fragmentar, pe alocuri inegal. În mod ironic, deși erau amintirile lui Hemingway, ele păreau să dezvăluie destul de puține despre autorul lor: am aflat tot felul de lucruri inedite despre personalitățile vremii, despre obiceiurile prozatorului, despre condiția scriitorului din acea perioadă și cu toate acestea, parcă prea puțin a ieșit la iveală despre Hemingway ca persoană, ca soț, ca om în viața de zi cu zi. Poate tocmai de aceea am rămas cu acea senzație de vreau mai mult, la finalul lecturii volumului Sărbătoarea continuă. Ceea ce mi-a lipsit îns㠖 Hemingway actor și nu doar martor privilegiat, mi-a fost livrat însă din plin, cu prisosință, în romanul Paulei McLain, Soția din Paris.

Pe baza unei documentări riguroase (care a inclus cărți despre viața lui Hemingway și scrisorile trimise de prozatorul american), Paula McLain își asumă un obiectiv ambițios: acela de a reconstitui și a da viață, cu multă imaginație, perioadei boeme petrecute de Hemingway la Paris, înainte și imediat după ce a devenit un scriitor cunoscut. Fascinată de legătura dintre Hemingway și prima lui soție, Paula McLain alege să relateze evenimentele chiar din perspectiva lui Hadley Richardson. Romanul este de fapt o biografie (ficționalizată în literă desigur, deși plauzibilă în spirit) a mariajului dintre Ernest și Hadley, debutând cu momentul în care cei doi s-au cunoscut și încheindu-se odată cu despărțirea lor (fără a mai pune la socoteală epilogul). Hadley este o tânără de 29 de ani, frumoasă, provenind dintr-o familie americană celebră, cu tradiție care îl întâlnește pe Ernest Hemingway la Chicago, imediat după încheiera Primului Război Mondial. După un scurt ritual de curtare (nelipsit însă de o oarecare gradație romantică) cei doi se căsătoresc. Încredințat de apropiați că Parisul reprezintă orașul adevăraților scriitori, Ernest se mută în capitala franceză, împreună cu proaspăta sa soție.

De aici începe o aventură amețitoare pentru cititor în inima boemei europene care va aminti dar mai ales va completa atmosfera și conținuturile acoperite de volumul Sărbătoarea continuă. Deși căsnicia la Paris a cuplului începe în camere mizere în care se aud acordoane și se mănâncă cine alterate, Ernest și Hadley vor deveni cunoscuți și respectați, pe măsură ce vor pătrunde în cercurile intelectualilor provocatori ai Parisului începând cu Gertrude Stein, Ezra Pound și mai apoi Scott Fitzgerald, Donald Stewart etc. Ernest și Hadley vor trăi însă sub semnul unei nestatornicii: vor călători prin toată Europa, iar romanul derulează secvențe memorabile din excursiile care nu ratează nicio destinație – din Italia, prin trecătoarea Muntelui St Bernard (spre locul unde Hemingway a fost rănit în Primul Război Mondial) și până la Koln într-o Germanie agitată, din Turcia decimată de război (după prăbușirea Imperiului Otoman) și până în Spania, acolo unde coridele pregătesc un spectacol de neuitat, ajungând chiar până în Canada, apoi în Austria (unde bowlingul, schnapsul și pokerul sunt la mare căutare) și mereu înapoi la Paris, nici un loc nu pare să fie prea îndepărtat, pentru cuplul însetat de viață. Tot acest periplu se va dovedi însă o cursă cu obstacole din ce în ce mai grele pentru Ernest și Hadley care deși par a fi cât se poate de adecvați peisajului în care sunt cuprinși, nu se știe însă dacă vor fi capabili să îi supraviețuiască.

Cu toate că împărtășesc pasiuni comune și cu toate că reușesc chiar să aibă un copil împreună (în ciuda refuzului brutal inițial al lui Ernest) personalitățile diferite ale celor doi protagoniști, accentuate de mediul boem își vor spune în cele din urmă cuvântul. Hadley, deși este talentată, nu se simte cu adevărat specială (deci nu se consideră egala lui Ernest din acest punct de vedere) iar provocările mariajului în contextul dat o vor epuiza în cele din urmă, atâta timp cât va trăi cu durere transformarea dintr-o prietenă adevărată, o muză și o mamă iubitoare într-o… soție de artist (adică mai degrabă un accesoriu de ocazie, mai degrabă decât o prezență vie și dinamică). Pe de altă parte Hemingway, cel care chiar și în perioada anonimatului părea să aibă fericirea la degetul mic își dezvăluie dimensiunea nestatornică și arogantă, dublată însă de o dependență socială și familială. Pe de o parte fermecător, magnetic, pe de altă parte orgolios, nesuferit, ajungând să își arunce mentorii peste bord, la finalul anilor de ucenicie, la finalul perioadei zbaterilor, Hemingway nu se dovedește însă un ticălos afemeiat, absolvit de păcatele tinereții prin opera pe care a livrat-o posterității. Paula McLain reușește să reliefeze și acea dimensiune sensibilă și să pună în evidență permanenta nevoie de reechilibrare a prozatorului american, nevoie pe care acesta va căuta însă să o satisfacă într-o formă de neacceptat pentru Hadley (un ménage-a-trois ca în Grădina Raiului). Personajele sunt bine individualizate și memorabile iar cadrul în care plutesc este desigur seducător: dincolo de toate locurile evocate, Parisul interbelic triumfă fără îndoială: un Paris în care cortina unui circ fantastic parcă s-ar fi dat la o parte , ca să poți admira la orice oră ciudățenia și splendoarea. Un Paris care smintește, un Paris în care condiția boemă este aceea a șahistului emoțional, un Paris plăsmuit din doruri, țigări, rom și conversații memorabile.

Romanul Paulei McLain este una din cele mai frumoase și originale declarații de admirație la adresa unui scriitor - prin felul în care e scris (care respectă parcă rigorile acționale, rigorile simplității hemingwayene), prin personajele puternice și memorabile pe care le livrează, prin decorurile splendide, prin caracterul documentat și prin plauzibilitate, Soția din Paris ar putea fi socotit o paranteză generoasă, lămuritoare, valoroasă atât estetic, cât și istoric, a volumului care i-a dat naștere – anume Sărbătoarea continuă.

SOTIA DIN PARIS - Paula McLain- Editura Humanitas, 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Citeste mai mult

Sotia din Paris

De (autor): Paula McLain

0
(0 reviews)
Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway si Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor '20, e una dintre cele mai cunoscute in istoria literaturii americane, iar in memoriile sale scriitorul marturiseste ca ar fi trebuit sa moara inainte de a mai iubi pe altcineva in afara de ea. Romanul, care poate fi considerat o replica la Sarbatoarea continua a lui Hemingway, urmareste evolutia relatiei celor doi, dar si a prieteniei lor cu membrii grupului de intelectuali expati de la Paris: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott si Zelda Fitzgerald.

Hadley Richardson soseste, alaturi de proaspatul sau sot, scriitorul Ernest Hemingway, in spectaculosul Paris al asa-numitei Generatii pierdute, aflat in plina epoca a jazz-ului, populat de scriitori, artisti si filozofi care impanzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei initiala, de a-si sprijini sotul pe calea afirmarii literare si a-si dedica viata ascensiunii acestuia, se dovedeste o incercare mai grea decat estimase. In lumea plina de tentatii, a cafenelelor unde se petrece cu absint si jazz pana in zori, a dezinhibatelor si mereu elegantelor flapper girls, pentru cei doi e tot mai greu sa pastreze armonia conjugala de care s-au bucurat in prima perioada a casniciei. Odata cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway si cu succesul de care acesta se bucura, incepe si disolutia cuplului, iar Hadley descopera ca probabil pretul platit pentru reusita literara a sotului ei a fost chiar casnicia lor.

Romanul Paulei McLain este  una din cele mai frumoase si originale declaratii de admiratie la adresa unui scriitor -  prin felul in care e scris (care respecta parca rigorile actionale, rigorile simplitatii hemingwayene), prin personajele puternice si memorabile pe care le livreaza, prin decorurile splendide, prin caracterul documentat si prin plauzibilitate, "Sotia Din Paris" ar putea fi socotit o paranteza generoasa, lamuritoare, valoroasa atat estetic, cat si istoric,  a volumului care i-a dat nastere – anume Sarbatoarea continua. - Sever Gulea
Fragment din romanul „Sotia din Paris" de Paula Mclain

„Cand am ajuns la dig, ne-am plimbat pe langa el pana la capatul liniei de tramvai.
— Stiai ca, in timpul razboiului, aici erau baraci si unitati ale Crucii Rosii? Am lucrat pentru Crucea Rosie in Italia, ca sofer pe ambulanta.
— Razboiul pare deja foarte departe, nu?
— Uneori. O cuta de ingrijorare sau indoiala i-a aparut pe frunte. Tu ce faceai pe atunci?
— Ma ascundeam, in mare parte a timpului. Triam carti la subsolul bibliotecii publice. Am inteles ca pana la urma au ajuns la soldatii din strainatate.
— Ciudat. Am impartit cartile alea cu mana mea. Si batoane de ciocolata. Scrisori, tigari, dulciuri. Aveam cantina, dar uneori ma duceam noaptea pe linia frontului, pe bicicleta. Iti poti inchipui?
— Pot. E o bicicleta rosie care se clatina, nu?
— Si baiatul s-a clatinat dupa ce l-au bubuit de l-a luat dracu'. M-am oprit din mers.
— O, Ernest, imi pare rau. Nu stiam.
— Stai linistita. Am fost erou o zi, doua. S-a sprijinit de parapet si a privit lacul, cenusiu peste cenusiu, cu doar o parere de alb. Stii la ce ma gandesc acum?
Am clatinat din cap.
— La viermi de matase. Am petrecut o noapte in San Pedro Norello, un sat de pe front. Era si Coarne – acolo l-am cunoscut -, si paturile noastre de campanie erau puse pe podeaua unei cladiri, vezi tu? Era o crescatorie de viermi de matase. Erau deasupra noastra, in jgheaburile acoperisului, rontaind intruna in stelaje pline de frunze de dud. Era singurul zgomot care se auzea. Nu tu obuze, nu nimic. Era groaznic.
— Nu m-am gandit niciodata la viermii de matase in felul asta. Poate ca nu m-am gandit deloc la viermii de matase, dar acum ii aud asa cum i-ai auzit tu.
— Uneori, cand nu pot sa dorm, mi se pare ca-i aud cum rod. Trebuie sa ma scol, sa aprind lumina si sa ma uit la tavan.
— Si sunt vreodata acolo? Am zambit, incercand sa destind atmosfera.
— Inca nu.
Ne-am indepartat de magazinele luminate intens si ne-am intors spre casa – si ma simteam coplesita de raritatea faptului ca o persoana pe care n-o cunosteai aproape deloc sa impartaseasca un lucru esential despre ea insasi. Si mai si povestea frumos, cu emotie reala. Cred ca eram cam descumpanita. Cine era de fapt acest Ernest Hemingway?
S-a oprit brusc si s-a intors spre mine pe trotuar.
— Asculta, Hash. N-ai sa fugi de mine, nu?
— Nu-s eu prea sportiva, am spus.
— Imi place caracterul tau. Ti-am mai spus?
— Da.
— Atunci imi place si mai mult, a zis el. Apoi mi-a suras cuceritor si a inceput din nou sa mearga, strangandu-mi mana inmanusata sub brat."
Citeste mai mult

35.00Lei

Sau 3500 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

Indisponibil

Descrierea produsului

Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway si Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor '20, e una dintre cele mai cunoscute in istoria literaturii americane, iar in memoriile sale scriitorul marturiseste ca ar fi trebuit sa moara inainte de a mai iubi pe altcineva in afara de ea. Romanul, care poate fi considerat o replica la Sarbatoarea continua a lui Hemingway, urmareste evolutia relatiei celor doi, dar si a prieteniei lor cu membrii grupului de intelectuali expati de la Paris: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott si Zelda Fitzgerald.

Hadley Richardson soseste, alaturi de proaspatul sau sot, scriitorul Ernest Hemingway, in spectaculosul Paris al asa-numitei Generatii pierdute, aflat in plina epoca a jazz-ului, populat de scriitori, artisti si filozofi care impanzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei initiala, de a-si sprijini sotul pe calea afirmarii literare si a-si dedica viata ascensiunii acestuia, se dovedeste o incercare mai grea decat estimase. In lumea plina de tentatii, a cafenelelor unde se petrece cu absint si jazz pana in zori, a dezinhibatelor si mereu elegantelor flapper girls, pentru cei doi e tot mai greu sa pastreze armonia conjugala de care s-au bucurat in prima perioada a casniciei. Odata cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway si cu succesul de care acesta se bucura, incepe si disolutia cuplului, iar Hadley descopera ca probabil pretul platit pentru reusita literara a sotului ei a fost chiar casnicia lor.

Romanul Paulei McLain este  una din cele mai frumoase si originale declaratii de admiratie la adresa unui scriitor -  prin felul in care e scris (care respecta parca rigorile actionale, rigorile simplitatii hemingwayene), prin personajele puternice si memorabile pe care le livreaza, prin decorurile splendide, prin caracterul documentat si prin plauzibilitate, "Sotia Din Paris" ar putea fi socotit o paranteza generoasa, lamuritoare, valoroasa atat estetic, cat si istoric,  a volumului care i-a dat nastere – anume Sarbatoarea continua. - Sever Gulea
Fragment din romanul „Sotia din Paris" de Paula Mclain

„Cand am ajuns la dig, ne-am plimbat pe langa el pana la capatul liniei de tramvai.
— Stiai ca, in timpul razboiului, aici erau baraci si unitati ale Crucii Rosii? Am lucrat pentru Crucea Rosie in Italia, ca sofer pe ambulanta.
— Razboiul pare deja foarte departe, nu?
— Uneori. O cuta de ingrijorare sau indoiala i-a aparut pe frunte. Tu ce faceai pe atunci?
— Ma ascundeam, in mare parte a timpului. Triam carti la subsolul bibliotecii publice. Am inteles ca pana la urma au ajuns la soldatii din strainatate.
— Ciudat. Am impartit cartile alea cu mana mea. Si batoane de ciocolata. Scrisori, tigari, dulciuri. Aveam cantina, dar uneori ma duceam noaptea pe linia frontului, pe bicicleta. Iti poti inchipui?
— Pot. E o bicicleta rosie care se clatina, nu?
— Si baiatul s-a clatinat dupa ce l-au bubuit de l-a luat dracu'. M-am oprit din mers.
— O, Ernest, imi pare rau. Nu stiam.
— Stai linistita. Am fost erou o zi, doua. S-a sprijinit de parapet si a privit lacul, cenusiu peste cenusiu, cu doar o parere de alb. Stii la ce ma gandesc acum?
Am clatinat din cap.
— La viermi de matase. Am petrecut o noapte in San Pedro Norello, un sat de pe front. Era si Coarne – acolo l-am cunoscut -, si paturile noastre de campanie erau puse pe podeaua unei cladiri, vezi tu? Era o crescatorie de viermi de matase. Erau deasupra noastra, in jgheaburile acoperisului, rontaind intruna in stelaje pline de frunze de dud. Era singurul zgomot care se auzea. Nu tu obuze, nu nimic. Era groaznic.
— Nu m-am gandit niciodata la viermii de matase in felul asta. Poate ca nu m-am gandit deloc la viermii de matase, dar acum ii aud asa cum i-ai auzit tu.
— Uneori, cand nu pot sa dorm, mi se pare ca-i aud cum rod. Trebuie sa ma scol, sa aprind lumina si sa ma uit la tavan.
— Si sunt vreodata acolo? Am zambit, incercand sa destind atmosfera.
— Inca nu.
Ne-am indepartat de magazinele luminate intens si ne-am intors spre casa – si ma simteam coplesita de raritatea faptului ca o persoana pe care n-o cunosteai aproape deloc sa impartaseasca un lucru esential despre ea insasi. Si mai si povestea frumos, cu emotie reala. Cred ca eram cam descumpanita. Cine era de fapt acest Ernest Hemingway?
S-a oprit brusc si s-a intors spre mine pe trotuar.
— Asculta, Hash. N-ai sa fugi de mine, nu?
— Nu-s eu prea sportiva, am spus.
— Imi place caracterul tau. Ti-am mai spus?
— Da.
— Atunci imi place si mai mult, a zis el. Apoi mi-a suras cuceritor si a inceput din nou sa mearga, strangandu-mi mana inmanusata sub brat."
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one