Lucrarea generalului dr. ing. Gheorghe Savu are subtitlul „Rolul liderului in conducerea si dezvoltarea sistemului informatiilor militare strategice“. Pe parcursul textului, autorul foloseste permanent sintagma „ofiterul de informatii militare si de aparare“. Atat in limbajul profesional de specialitate, cat si in lucrarile din Occident de popularizare a acestui domeniu, termenul „informatii“ este redat prin cuvantul intelligence, care se traduce corect prin „spionaj“. Ca atare, in sintagma de mai sus, formula „de aparare“ are semnificatia cuvantului „contraspionaj“.
    Retranscrisa in termenii proprii, sintagma este, deci, „ofiterul despionaj si contraspionaj militar“. De aici si titlul laconic al cartii, SPIONAJUL MILITAR MODERN. Asadar, Directia Informatii Militare a Armatei Romane intruneste calitatile, atributiile, sarcinile atat ale Serviciului de Informatii Externe (SIE) al Romaniei – adica, in termeni mai proprii, Serviciul de Spionaj al Romaniei, care actioneaza in afara teritoriului national –, cat si ale Serviciului Roman de Informatii (SRI) – adica Serviciul de Contraspionaj al Romaniei, care are atributii in interiorul tarii.
    Fragment din volumul "Spionajul militar modern" de Gheorghe Savu:

    ”1. Informatiile militare constituie prima linie de aparare a oricarui stat. Pornind de la aceasta realitate, liderul serviciului de informatii militare trebuie sa aiba permanent in vedere faptul ca este unul dintre principalii responsabili ai statului in domeniul apararii nationale. Constientizand acest lucru, liderul informatiilor militare este conectat permanent la onorabila si imensa responsabilitate legala, profesionala si morala care ii revine, mai ales din perspectiva prevenirii surprinderii strategice. Tocmai de aceea, liderul informatiilor militare strategice trebuie sa aiba permanent in atentie nevoia prevenirii surprinderii strategice, sa actioneze pentru eficientizarea continua a sistemului de avertizare timpurie si sa asigure informarea corecta, oportuna, relevanta si credibila a autoritatilor statului responsabile de securitatea nationala in domeniul militar. Liderul trebuie sa stie ca prevenirea surprinderii strategice este domeniul in care eroarea strategica nu este permisa deoarece, in caz de eroare, insasi independenta, suveranitatea si integritatea statului pot fi puse in pericol.
    2. Apararea unui stat fata de o posibila agresiune militara externa se face in primul rand prin descurajarea adversarului. Descurajarea presupune identificarea si cunoasterea capacitatilor, intentiilor si planurilor adversarilor potentiali sau reali inca din timp de pace. Aceasta solicita existenta capabilitatilor operativ-informative corespunzatoare, inclusiv a unui sistem eficient de avertizare strategica. Cunoasterea in detaliu a intentiilor si potentialului militar ale adversarului este posibila numai prin dezvoltarea continua si pe termen lung a capacitatilor de informatii militare, ceea ce reprezinta una dintre cele mai mari responsabilitati ale liderului strategic. Pregatirea pentru apararea tarii trebuie sa se faca din timp de pace, deoarece informatiile militare strategice se dezvolta in timp, mai ales in ceea ce priveste pregatirea personalului operativ-informativ.
    3. Serviciul de informatii militare exista pentru ca Armata exista. Liderul informatiilor militare strategice nu trebuie sa uite acest lucru, indiferent daca serviciul sau este subordonat factorului politic sau celui militar. Informatiile militare trebuie sa se dezvolte in cadrul procesului general de transformare a Armatei si sa actioneze in primul rand pentru satisfacerea nevoilor de informare ale acesteia.”