Cuprins:
Literatura ca lectie de istorie (Lucian Pricop)  
Cand a venit Darius si a cerut pamant si apa  
Vulturii de pe Cele sapte Coline 
Mircca cel Mare  
Paduri infricosate  
Zimbrul  
Stejarul din Borzesti  
Vrancea  
Linistea vantului  
Pulberi in mers  
Vremea lui Ion Voda 
Glosar 

Fragment:

" Lacramau ciulinii si spinii, clatinati si incalziti de vantul Sudului, si inima ostilor a simtit adierea primaverii. De altfel, cocorii si berzele, venind tocmai de peste Mediterana, scriau pe cer aceasta mult asteptata veste. Oare de ce si vantul Sudului, si pasarile migratorii inabusesc de dor grumajii celor aflati pe departate meleaguri? Vantul Sudului topea omaturile pontice si pasarile aminteau tuturor de cuiburile departate. insa era asa departe pan'la cuiburi si aveau alte mizerii de infrant, pas cu pas, in acel mars lung si istovitor.
    Drumurile erau numai noroaie, si cand a dat prima ploaie de primavara, oameni si cai s-au zgribulit, lancile pareau nespus de grele, curelele tolbelor cu sageti le taiau umerii, iar incaltarile chifteau de noroi si apa.
    I-a intampinat Pontul in furtuna formidabila. Coloanele urcau necontenit spre Nord, stropite de azvarliturile talazurilor. Asa au mers, pe langa oceanul Pontului, si inaintau greu, caci si bolisti dadusera in osti, si sub coviltirele carelor gemeau multi cu picioarele inghetate la strapungerea codrului. Lancile nu mai aratau ca o padure tanara, ci ca un hatis, cu ramuri frante, strambe sau Incar-joiate. Soarele caldut ingreuna genele si pasii. Dupa sfat cu cele-lalte capetenii, Mircea voievod si-a dat seama ca trebuie intemeiata numaidecat tabara.
    S-au desfasurat corturile, in vecinatatea orcanului. S-au aprins focurile. S-au facut strigarea la numaratoare.
    Starea in tabara nu insemna insa lasarea spre lenevire, ci somn si hodina numai cat ii trebuie omului, mancare la anumite ceasuri pentru toata oastea deodata, si mustru aspru... Cei ce si-au inchipuit altceva, rau de tot s-au ars! S-au ars ohabnicii, avand ciolane moi, dupa indelungata sedere si zacere pe perne! Nici oas-tea mica, nici oastea mare, invatate cu coasa si cu sapa, din zori pana-n noapte, n-alt gasit nimic rau in porunca noua. Iepureste dormeau acasa, in tara; iar treaba asta, a marsului si-a luptelor tot mai rare, li se parea floare la ureche!
    insa vai si amar de cei ce-si pierdusera ori isi uitasera armele, in lungul marsurilor! Mircea voievod era nemilostiv cu acestia, socotindu-i buni pentru butuc sau ridicarea in funie... incercase voievodul sa sparga un obicei vechi, al slobozirii la vetre in timp de iarna, si izbutise, transformand stransurile de plugari de. odinioara. intr-o unitate de cremene, intr-un tot gata de miscare unitara, la un semn, la aparare ca si la iurus.
    Cand au sunat cornurile plecarea, flamurile s-au ridicat. Tacuse orcanul Pontului. Vara a venit repede si i-a prins luptand si marsaluind. Dogorile nemilostive ii uscau de sete...Treceau pe Ianga vechi fantani, dar nu ieseau din randuri, caci asa era porun - ca. incet-incet, s-au obisnuit cu ratia de apa de la un popas la altul, si nimeni nu cracnea, desi izvoare si fantani le faceau cu ochiul! Aflau pe alocurea sate arse sau pustiite si balegarul proaspat de cai arata ca garnizoanele turcesti abia fugisera.
    Multi ieseau din rand, potopiti de dogoarea acelei veri 1389, si-i culegeau carausii de la carele de poveri. Asa, incet-incet, se producea in oastea lui Mircea selectia intre slabi si vrednici. Lancile nu mai aratau ca un hatis salbatic, ci se scurgeau in linii drepte, spre Nord, catre punctul unde vazusera Marea intai. "