• Autor distins cu Thomas Mann Prize pentru literatura in 2018
• Autor aflat pe Longlist/Lista lunga a The Booker Prize 2025 cu volumul Solenoid (traducere in limba engleza de Sean Cotter)

Dintre cele peste patruzeci de povesti intersectate in constructia tridimensionala a Orbitorului, am selectat pentru acest volum trei nuclee pe care le-am socotit deopotriva foarte importante si foarte poetice: episodul trecerii Dunarii de catre clanul Badislavilor, spectacolul de circ la care asista copilul Mircea intr-o vara de neuitat si povestea contelui Witold Csartarowsky si-a nuntii sale mistice petrecute in fantasticul decor al lacului Como. - Mircea Cartarescu


Fragment din cartea "Stiutorii. Trei povestiri din Orbitor" de Mircea Cartarescu:

"Caii calcau acum usor si teapan pe gheata stravezie ca sticla, iar Badislavii priveau cu uimire in jur. Niciodata nu si-ar fi-nchipuit atata frumusete incremenita in crusta groasa de gheata. Dar gradina Domnului e mai mare decat mintea omului, si minunile din ea sunt multe. Sirul de sanii inainta in tacere si frig peste fermecata priveliste. Caci la un stanjen sub clestar se aflau pretutindeni, cu aripile intinse, fluturi. Trupurile lor delicate si paroase ca viermusii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douazeci de pasi lungime, iar intre marginile aripilor intinse puteai numara uneori si cate patruzeci de pasi. Piciorusele, trei de fiecare parte, subtirele, erau intinse in laturi, iar trompa cu care ar fi baut din ceata florilor (dar de unde flori cat palatele pentru asemenea muste minunate?) statea rasucita ca un arcusor de ceasornic sub capul cu ochi mari, roscovani. Cat despre aripi, cu azurul lor, cu catifelarea dureroasa a purpurei lor, cu nuantele, si aproape si gustul de cireasa putreda, de fistic fistichiu, de naramza, cu pipaitu-ntre degetele pleoapelor de covor persan, cu forma lor florala si avantata, cu cozile lor de randunica, cu ochii lor de paun, de dihor, de viespe, de pacatoasa si de nevastuica, aripile intreceau in ape si rasfrangeri pana si crinii campului, care nici nu torc si nici nu tes, dar, de la Matei citire, sunt imbracati mai maret decat Solomon in toata slava sa. Pretutindeni, pe toata intinderea fluviului, cat zareai cu ochii, fluturi colorati, cu aripile-ntinse, la cativa pasi unele de altele, alcatuiau o pardoseala ametitoare. Cei aflati departe se zareau mici si stersi, ca printr-o ceata albastruie, dar cel deasupra caruia treceau saniile parea un animal farmacator, o stima din cele de care vorbeau batranii pe la claci, o ciuta nevazuta, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Batand in aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea boltii si arzand cu para galbena, rasfrangea culorile lor peste burtile si boturile cailor si peste chipurile celor din sanii, manjindu-le cu sineala si auriu si sangeriu si sofran, culori alese si boieresti, mai frumoase decat vesnicul carmaz al icoanelor de acasa.
Convoiul opri pentru odihna si pranzire taman in mijlocul Dunarii. Scoasera zacusca si spirtul de corcoduse si sezura pe cate-o cerga, grupuri-grupuri, pe sticla verzuie."