Recomandarea mea pentru aceasta scriitoare este o parere personala. Aprecierea reala au facut-o cei care i-au acordat Nobelul pentru literatura in 2018.

Povestirea pare la inceput un rezumat de intamplari, personaje, descrieri, insirate simplu si firesc. Totusi, pe masura ce paginile se succed, intensitatea emotiilor creste rapid, realitatea devine fantezie, iar fantezia isi gaseste reperele reale. Simplitatea naste maretie!

De la prima pagină ești "absorbit" într-o lume parcă separată de lumea în care trăim, separată și de perioadele istorice. Apoi dai peste fărâme de istorie, o istorie necruțătoare prin care nu ai zice că lumea în care trăim a înfruntat-o. Pe cât de magic a fost începutul, pe atât de dureros este finalul,finalul lumii acesteia magice, care spre surprinderea noastră, este în mare parte inspirată din lumea reală. Am realizat câtă emoție a fost "investită" în carte, doar când am citi deznodământul. Descrieri atât de puternice ale unei lumi părăsite, încât aveai impresia că le-ai văzut la un moment dat cu ochiul liber.

Cartea ne arată că fiecare comunitate este o lume, o lume magică, chiar dacă nu ne dăm seama. Că atât poveștile cu monștrii, cât și poveștile cu zâne sunt inspirate tot din realitate, chiar dacă ne place să recunoaștem sau nu.

Ar fi atât de multe de precizat pentru că Olga Tokarczuk ne-a demonstrat că în câteva sute de pagini, putem cuprinde cele mai importante momente ale vieții omenești, cu credințele, bucuriile și necazurile ei.