Silvia_C
Membru din 08/02/2016
Aprecieri
8
aprecieri
Review-uri
37
de comentarii
Aroma timpului - Nuria Pradas
O lectură de seară a unei povestiri duioase în care acţiunea se scurge în viteză, înghiţind anii, şi în care apar personaje creionate rapid, atât cât este necesar pentru vremelnica lor apariţie. Nimic spectaculos...până când suntem conduşi în misterioasa lume a parfumurilor.
Parfumul este ca o narațiune olfactivă care trece prin trei etape. Primele arome percepute sunt notele de vârf, copilăria parfumului, partea sa cea mai volatilă. Notele de mijloc sunt inima parfumului - o descoperi inspirând mai adânc. Ele constituie tema parfumului a cărui aromă durează toată ziua. Continuând să miroși, apar notele de bază - cele mai durabile care rămân după ce s-au evaporat toate celelalte, parfumul eliberîndu-le înainte să dispară.
Şi chiar este vorba de Coco şi crearea parfumului Chanel no. 5, Jicky şi Shalimar de la Guerlain şi altele, sistematizate în anexa finală prin informaţii de genul: denumire, NAS (parfumierul care l-a creat), anul apariţiei, categorie şi enumerarea plantelor care au dat notele de vârf, inimă şi bază.
2021-02-16 09:00:01
0
Doctrina secreta a Templierilor - Jules Loiseleur
Scriitorul face o analiză amănunțită, bazată pe documente scrise și artefacte, în încercarea de a contribui la clarificarea doctrinei templierilor. Analiza sa pornește din primele secole ale erei creștine, trecând în revistă doctrina gnostică și diferite alte sisteme religioase, în special cele dualiste despre care se spune că i-ar fi influențat pe templieri. Sunt urmărite în succesiune temporală ideile comune sau divergente ale chatarilor, bogumililor, luciferienilor etc. și influențele diferitelor religii musulmane. Autorul afirmă că templierii aparțin vremii lor – deci au legături de solidaritate cu sectele care înfloreau în secolul al XIII-lea, într-o epocă furtunoasă când întreg edificiul creștinismului părea a se scufunda în cel mai înspăimântător vârtej pe care Biserica l-a cunoscut.
Se susține ideea că templierii sunt dualiști deoarece recunosc existența a două principii opuse: unul creator al spiritului și binelui, al cărui rol se limitează la acela de simbol, și celălalt, autor al materiei și răului, venerat de templieri dat fiind că acesta era responsabil de viața pe pământ. Este de sesizat aici un paradox – cum ajunge Ordinul Templului să nu recunoască existența lui Christos dacă misiunea pentru care a fost creat ordinul (numit și Miliția lui Christos) a fost apărarea Mormântului Sfât? Multe lucruri nu sunt cunoscute cu precizie sau sunt deformate din interesul celor care i-au făcut pe templieri să dispară, ceea ce conduce la mediatizarea unei așa zise doctrine secrete.
2021-01-28 04:48:43
0
Gambitul damei - Walter Tevis
Cartea sau filmul (serial Netflix)?
Cartea este dezavantajată dacă urmează filmului – un film bine realizat, urmărind cu fidelitate scrierea, cu o actriță potrivită care face un rol foarte bun.
Dar despre carte – este interesantă, incitantă, remarcându-se prin descrieri analitice ce pornesc din mintea jucătorului și coboară apoi pe tabla de șah, în parcurgerea strategiei anticipative a jocului. Atitudinea participanților, stările lor de spirit schimbându-se odată cu configurația tablei de șah, sunt atent urmărite și redate, contopite cu mutările ce constituie adevărate coregrafii, în uimitoare eleganță de ofensivă, echilibru sau sacrificiu.
Deci, ca răspuns la întrebarea de mai sus: le-aș plasa pe amândouă pe același loc, deși, într-o ordine firească, cuvintele scrise, adunate pe o întindere de peste 400 de pagini, au putere mai mare de redare când este vorba de jocul minții - manifestare de pătrunzătoare intensitate a inteligenței.
2021-01-17 09:50:28
2
Fata de la marginea vietii. Povestiri alese - Mircea Cartarescu
Ceea ce impresionează la Mircea Cărtărescu este un soi deosebit de imaginație care constituie matricea scrierii sale - o țesătură cu ochiuri extrem de fine dat fiind că nu este vorba numai de idee, dar și de modul în care aceasta este construită și, mai ales, transmisă.
Simplu si concis, Mircea Cărtărescu înseamnă cuvinte amestecate, răsucite, răsturnate, înseamnă imaginație nestavilită, creativă până la paroxism, înseamnă vise ce forțează realitatea, idei neînțelese în claritatea lor, senzații de beție lucidă, înseamnă...stare de bine în uimire.
2021-01-10 02:21:25
0
Incaperi ferecate - Care Santos
Asemănănarea cu Carlos Ruiz Zafon, parcurgerea acestei povestiri după alte patru scrise de Zafon - doi scriitori catalani care-și plasează acțiunea în Barcelona, cu intenția de a explora și exploata suspansul - nu pot fi decât aspecte cu influență defavorabilă pentru rândurile acestei aprecieri, care, oricum, reprezintă un punct de vedere personal.
Scrierea de față se remarcă prin rigurorizitate, în sensul de organizare, detaliere, ceea ce însă contribuie, în același timp, la realizarea unei neteziri în uniformitate. Prin contrast, la Zafon apar sclipiri de replică, de imagine sau descriere, precum și ritmuri diferite, cu accelerări de acțiune ce determină sporirea interesului. Sante jonglează frumos cu planurile narațiunii, planuri de timp și fapte, chiar înșelând atenția cititorului și solicitându-i concentrarea, pentru că apar foarte multe personaje din generații diferite. Dezvăluirile se fac în zig-zag, prin diferite mijloace - scrisori, tablouri, mărturii ale protagoniștilor. În finalul romanului, tehnica eșuează – firele explicative înnodându-se prin narațiunea autoarei.
2021-01-03 02:39:58
0
Laur - Evgheni Vodolazkin
Incontestabil, o scriere cu valoare, ”Laur” îmbină elemente de realitate, ficțiune și misticism. Limbajul simplu, dar beneficiind de fluență și consistență, conferă scrierii profunzime și forță. Personajele sunt admirabil conturate, în evoluție și schimbare fundamentală; personajul principal, Arseni, Ustin, Laur (unul și același) este, pe rând, vraci, nebun, pelerin și călugăr.
Autorul alege secolul al XV-lea pentru a evidenția principala idee a romanului, ”există veșnicie, nu timp”. Fără pretenția unui îndreptar despre cum să trăiești, ”Laur” este un exemplu idealizat de viață trăită numai pentru întrajutorarea semenilor și sacrificiu extrem pentru dragoste.
Ca părere personală, l-am citit cam greu, de parcă i-ar lipsi scânteia interesului. Probabil datorită excesului de ”spirit liber” manifestat prin ”religiozitate inteligentă”.
2020-12-26 03:40:38
0
Gandacul - Ian McEwan
O apariție Polirom 2020 și o abordare satirică îndrăzneață a realității Brexit-ului transpusă prin parabola Inversionismului – inversarea circulației mijloacelor financiare, adică o rocadă între încasări și plăți. Legea este pusă în practică de gândaci metamorfozați peste noapte în membrii guvernului britanic, cu o singură excepție – ministrul de externe, adept al Regularismului. În plus, și acordurile internaționale trebuie să intre sub incidența acestei legi. Președintele american este încântat să o adopte, pe când convorbirea cu cancelarul german s-a limitat la o singură întrebare, “warum?”, și un singur raspuns, de asemenea cuvânt unic, “because!”.
Concluzia, de gust amar și gânduri triste, este eticheta vremurilor pe care le trăim: “Dorințele speciei umane intră adesea în contradicție cu inteligența ei, spre deosebire de gândaci care funcționează ca un întreg”.
2020-11-23 02:40:32
0
Labirintul spiritelor - Carlos Ruiz Zafon
Acesta este ultimul volum din tetralogia Cimitirul Cărților Uitate, după “Umbra vântului“, “Jocul îngerului“ și “Prizonierul cerului“.
Este despre cărți uitate și îngropate, despre scriitori blestemați și despre o Barcelonă plină de mister și magie.
Cimitirul cărților uitate este un castel labirintic construit din toate cărțile scrise vreodată. Este un loc de taină, un sanctuar, pentru că fiecare carte păstrează atât sufletul celui care a scris-o, cât și a celor care o citesc, trăiesc sau visează cu ea. Cititul capătă valențe spirituale deoarece, la fiecare parcurgere a unui volum, un spirit iși sporește puterea. File de cărți sau de destin se confundă sau se influențează reciproc, într-un vârtjej grăbit de întâmplări - acțiune jonglată cu măiestrie, descrieri ce conduc la pas, cel mai adesea, prin locuri ale umbrelor, dar și cuvinte ce înțeapă ironic, devenind materializări de grimase și sunete pe buzele cititorului.
890 de pagini parcă nu sunt de ajuns pentru a savura veritabila artă de a povesti a lui Carlos Ruiz Zafon, narațiunea sa asamblându-se ca o păpușă rusească și, în același timp, dezagregându-se în stiluri contradictorii printr-o diversitate ce nu dăunează întregului.
2020-11-21 11:53:20
0
Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafon
Este al treilea volum, după “Umbra vântului“ și “Jocul îngerului“, din ciclul Cimitirul Cărților Uitate – ultimul fiind “Labirintul spiritelor“.
Deși face parte dintre cărțile cu suspans și tematică bazată pe teribilismul hazardului (cui îi place așa ceva!), scrierea captivează prin cel puțin două lucruri: subiect bazat pe prețuirea cărților și, mai ales, stilul lui Carlos Ruiz Zafon. O poveste ce curge sinuos, șiret, cu ironii și zâmbete oferite în oglindă, cu atenție la detaliile menite să construiască o stare de bine pentru cititor.
2020-11-10 06:21:20
0
Eu sunt Malala - Malala Yousafzai, Christina Lamb
Impresionant document istoric ce prezintă viața unui copil care luptă pentru pace și educație într-un loc în care s-a instaurat teroarea talibanilor. Urmând exemplul tatălui său, vocea Malalei Yousafzai se face auzită nu numai printre paștuni, ci și la BBC sau ONU, cuvintele sale devenind mai puternice decât mitralierele, tancurile sau elicopterele. “A vorbi înseamnă a deveni puternic”. Pentru îndrăzneala de a susține dreptul la educație, Malala plătește aproape cu viața. În timp ce se afla în autobuzul ce o ducea de la școală acasă, a fost împușcată în cap de la mică distanță. Este o minune că scapă, deși recuperarea este grea și de durată.
La șaptesprezece ani, Malala este un simbol al protestelor pașnice, al curajului de a lupta prin cuvinte, în orice împrejurare și în fața oricui, fiind cea mai tânără câștigătoare a premiului Nobel pentru pace.
2020-11-03 11:14:11
0
O undita pentru bunicul meu - Gao Xingjian
O scriere interesantă și inedită, un stil original, amestecat în diversitate de extreme. Cartea cuprinde câteva povestiri, primele derulându-și acțiunea în ritmul firescului. Curgerea lor lină, unduindu-se în simplitate, crează, totuși profunzime. Dar, după o etalare de înțelesuri blânde, ultima povestire își schimbă condeiul devenind o fantezie derulată într-o cadență a teribilismului ce-și freamătă întrebările. Este rezultatul unor flash-uri ce dezvăluie imagini diferite care sunt precum fotografiile unui album cu paginile răvășite sau ca niște pânze cu picturi abstracte care își schimbă locurile în mers grăbit. Este o provocare a imaginației și a curiozității în alternanțe de ritmuri.
2020-10-19 08:54:04
0
Nici vii, nici morti - Augustin Buzura
O carte foarte interesantă care cuprinde editorialele lui Augustin Buzura publicate în perioada 2009 – 2012 despre România postdecembristă intrată în “capitalism primitiv”. Și rămasă tot acolo, dacă nu chiar mai jos – fiind în “evoluție” descendentă. Doar o caracterizare amplă își poate etala atributele și se poate defini prin exemple, ceea ce veți găsi, de fapt, în acest volum, exprimată prin opiniile pertinente ale lui Augustin Buzura. Bazată pe o critică echilibrată, cartea impresionează prin tonul ei direct, ironic-incisiv, dar și nostalgic. Pentru că adevărul și curajul de a-l rosti produc emoții.
“Nici vii, nici morți” – titlu justificat prin afirmația că suntem ca niște bolnavi la terapie intensivă, în agonie, pentru că ni s-au terminat resursele biologice și culturale. Concluzia autorului poate fi sintetizată într-un singur cuvânt – zădărnicie.
2020-10-13 11:00:01
0
Clopotul de sticla - Sylvia Plath
Unicul roman al Sylviei Plath – un roman care începe promițător în normalitate, dar eșuează curând în disperare și depresie.
În timpul lecturii, gândurile îți sunt purtate pe cărări întortocheate care-și schimbă brusc și neînțeles direcția, într-o încercare disperată de a-și găsi imaginația scăpată de sub control.
O senzație de neorânduială bântuie romanul. Și chiar când metafora încearcă să te surprindă sau chiar când un ton de ironie se ițește întrebător, deznădejdea își împăturește tacticos victoria.
Tipic autoarei, cartea este o reflexie a unui suflet îngenunchiat în efortul de a-și zămisli liniștea sub un clopot de sticlă care este, în realitate, întunericul unei cripte.
2020-09-24 08:00:06
0
Malini Vol. III - Eduard Dorneanu
Și totuși, chiar dacă oamenii dezamăgesc, ceva autentic în satul bucovinean mai este: casele de lemn, râurile, copacii, păsările, cerul...acestea sunt și vor rămâne așa cum au fost dintru început. Trebuie doar să reînvățăm să le simțim, să le înțelegem și să le auzim printr-un exercițiu profund de interiorizare și conștientizare. Ne înclinăm gândurile și trupul în fața măreției timpului lor, căci răsplata este pe măsura efortului – ea se numește “Viață”.
Să sperăm că autorul ne va mai primi în satul, casa și amintirile sale prin “Mălini” V, VI,….
2020-09-02 10:54:25
0
Jocul ingerului - Carlos Ruiz Zafon
Ca și în “Umbra vântului”, motivul intrigii sunt cărțile și scriitorii al căror destin este legat de creația lor, de case misterioase și de “Cimitirul cărților uitate”. Pentru că, așa cum spune Zafon, orice carte păstrează sufletul celui care a scris-o, dar și a celor care au citit-o.
Ficțiune, mister, acțiune intensă – toate integrate într-o povestire care urmează cadența unui ritm hipnotic, cu tentă de horror, dar, surprinzător, cu final reparator. Impregnat de ironie fină, mască a unui sarcasm inteligent, textul se lasă ușor citit, ieșind din umbre care adună astfel lumina marunțită în timp.
2020-09-02 10:54:25
0
Malini Vol. II - Eduard Dorneanu
Suntem tentați să căutăm alături de autor ingredientele lumii idilice a satului românesc de altă dată: nostalgia blândă, umorul blajin, vorba înțeleaptă cioplită în dialect. Nu le găsim, pentru că răutatea sătenilor a răscolit durerea pământului cu brazde adânci de ignoranță și egoism; doar copacii mai încearcă cu disperare să păstreze în sufletele fructelor lor ceva din ele...
Recomand această carte (serie) din suflet și pentru suflet!
2020-08-18 01:39:15
0
Malini - Eduard Dorneanu
Chiar și numai după un volum din cele patru, vă recomand un scriitor care trimite către sufletul cititorului problematica satului contemporan ce și-a pierdut identitatea specifică românilor din Bucovina. Cu tristețe și sensibilitate, autorul trece în revistă întâmplări ale răutății oamenilor care au distrus sistemul real de valori. Cu toate acestea, el alege să-și petreacă viața în satul natal, Mălini, înfrățindu-și fericirea cu cea a pomilor din livadă (care poartă numele oamenilor pe care îi înlocuiesc) sau a animalelor de pe lângă casă, cu mâinile și privirea întoarse către Dumnezeu.
O expresie a simplității încărcată de emoție și nostalgie, o lecție de nerenunțare și speranță, “Mălini” își rostogolește molcom timpul în încercarea de a-și regăsi înțelepciunea de altă data.
2020-08-17 10:09:15
0
62. Model de asamblare - Julio Cortazar
Prima întâlnire cu Cortazar, “Toate focurile. Focul” mi-a făcut o impresie deosebită, lăsând loc promisiunii de a continua cu alte titluri. Si a urmat cartea despre care vorbesc acum – neobișnuită demonstrație de imaginație, dar lumea astfel creată este închisă prin criptare, inaccesibilă gândirii mele. Admir inventivitatea autorului, dar nu-i înțeleg mesajul și logica (probabil mesaj există, ascuns, dar logică – mă îndoiesc).
Senzația creată este următoarea: parcurgând paginile cărții, parcă te deplasezi într-o expoziție de tablouri, unde trecerea de la unul la altul se face rapid, iar cel ce urmează este complet diferit de anteriorul. Da, dar picturile nu se citesc!!
2020-08-17 09:24:15
0
Umbra vintului - Carlos Ruiz Zafon
Un singur calificativ pentru tot ce se așteaptă de la un scriitor: EXCEPȚIONAL. Ca recomandarea mea să se refere doar la senzații și nu la aprecieri concrete, pot adăuga că este un timp bine investit, precum și ceea ce este necesar pentru minte și suflet ca să colaboreze la crearea stării de bine. Asemanare ca stil cu Mario Vargas Llosa.
2020-07-31 08:39:11
0
Barba albastra - Kurt Vonnegut
În căutare fiind de voci și tendințe noi printre scriitorii contemporani, l-am descoperit pe Kurt Vonnegut. „Barbă albastră” este un fel de jurnal, un fel de autobiografie, un amestec cu de toate, realitate și fantezie, într-o povestire care-și câștigă fluiditatea prin ironie.
Fără îndoială, este un scriitor bun, se detectează ușor calitatea romanului său - o poveste a societății americane. Dar mie, personal, nu mi-a stârnit interesul prin ceva anume; cel mult pot îndrăzni la o a doua încercare, de exemplul “Abatorul” pe care o am în bibliotecă.
2020-07-25 10:00:06
0
Ugly Love. Despre fata urata a iubirii - Colleen Hoover
Uitasem ce înseamnă bestseller New York Times...adică proveniența comercială a scrierilor. Dar oricărei cărți i se poate găsi utilitatea și locul potrivit. Cea în cauză se poate dovedi lectura unei nopți cu insomnie, când s-a tăiat curentul și se citește la lumânare. M-am autopedepsit destul să citesc până la sfârșit ca să consider documentarea definitivata. Astfel încât îmi permit promisiunea ca în viața mea să nu mai citesc un bestseller New York Times!
2020-07-16 09:00:06
3
Nemurirea - Milan Kundera
Autorul spune că majoritatea romanelor care s-au scris reprezintă „o goană frenetică spre deznodământul final”, ceea ce face ca „romanul să se mistuie ca un snop de paie cuprins de flăcările propriei sale tensiuni”. El își propune să scrie altfel – ceva ce nu se poate povesti, situat la granița dintre realitate și ficțiune: o diversitate de acțiuni și personaje din timpuri diferite, cu sau fără legătură între ele, într-o succesiune firească sau fără ordine. Detaliile stârnesc analize realizate prin tehnici matematice și filozofice de manevrare a cuvintelor și înțelesurilor.
Senzația mea în urma lecturii: Stringent și acut în scrierea lui Kundera este stilul creării unui roman țesătură, cu fluiditate și vioiciune, care te poartă pe distanțe scurte, în pași ritmați, pe o muzică în surdină. Însă, încercarea de a se îndepărta considerabil de tipar, dorința de a crea ceva senzațional în inedit produc, uneori, deviații sâcâitoare.
2020-07-14 06:18:53
0
Din nou la Pemberley - Julia Barrett
„Mândrie și prejudecată”, Jane Austen, a fost cartea de suflet a adolescenței mele, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea pentru continuarea realizată de Julia Barrett. Nici pe departe nu am regăsit atmosfera epocii descrisă de Jane Austen cu farmec și sensibilitate, într-un stil sofisticat care te face să visezi la o călătorie în timp. Au mai fost încercări de continuare pentru „Pe aripile vântului”, ”La răscruce de vânturi” sau ”Jane Eyre”.
Originalele au devenit emblematice prin idee și stil. Continuările nu au aceste elemente, așa încât, fără ele, nu prea știu ce rămâne... Părerea mea: să rămânem în epocă prin versiunile inițiale și să nu le alterăm esența și menirea prin depășirea granițelor timpului lor.
2020-07-09 03:48:51
0
O singuratate prea zgomotoasa - Bohumil Hrabal
L-am descoperit prin acest volum pe Bohumil Hrabal, cu un subiect interesant - manifestarea dragostei si atasamentului fata de carti. O actiune aparent simpla, banala (presarea maculaturii), dar care, datorita vocii lui Hrabal, capata intensitatea si profunzimea unor trairi zguduitoare, lasand gandurile cititorului sa zaboveasca la soarta omului si a cartilor.
Fara indoiala, este o carte de cinci stele care indeamna si spre alte titluri ale aceluiasi autor.
2020-07-07 01:00:06
0
Straveacul si alte vremi - Olga Tokarczuk
Recomandarea mea pentru aceasta scriitoare este o parere personala. Aprecierea reala au facut-o cei care i-au acordat Nobelul pentru literatura in 2018.
Povestirea pare la inceput un rezumat de intamplari, personaje, descrieri, insirate simplu si firesc. Totusi, pe masura ce paginile se succed, intensitatea emotiilor creste rapid, realitatea devine fantezie, iar fantezia isi gaseste reperele reale. Simplitatea naste maretie!
2020-06-17 01:32:37
0
Generalul in labirintul sau - Gabriel Garcia Marquez
Nu poti sti cu precizie de unde vine maiestria naratiunii lui Gabriel Garcia Marquez si a trairilor pe care le transmite. Nu este vorba de personaje sau de actiune.Dar este ceva, altceva, care te leaga cu sufletul de povestire si te indeamna sa plutesti in senin pe tot parcursul ei.
2020-06-11 07:47:34
0
Darul - Vladimir Nabokov
Te obisnuiesti, poate, putin mai greu cu stilul lui Nabokov, in sensul mentinerii concentrarii in mod continuu. Dar, odata ce reusesti, descoperi un scriitor de forta, inventivitate, inteligenta literara si nu numai. Povestirea sa este compusa din fire serpuitoare care cand se ascund, cand ies la suprafata, se impletesc dansand cu persoana intai sau a treia, dar niciodata nu-si pierd continuitatea si legaturile.
Din pacate, personajul principal in „Darul” fiind literatura rusa, autorul ni se adreseaza ca si cand am sti cam tot ce trebuie despre acest subiect...literatura, critica literara, istorie, sau am cunoaste diferite personaje, renumite sau nu, din Rusia secolului al XIX-lea.
Foarte probabil, nu aceasta este cartea care sa fie citita prima dintre creatiile lui Nabokov.
2020-05-20 09:41:28
0
Palatul puricilor - Elif Shafak
Cartea este despre personaje, fiecare plasat in patratica sa din Palatul Puricilor (Palatul Bomboana), cu familia, obiceiurile, povestile sale, ca transpunere a ceea ce este si reprezinta Istanbulul. Vietile personajelor se intersecteaza prin barfa de la coafor sau prin problema comuna a gunoiului... Un alt fel de abordare, ca stil si actiune, a lui Elif Shafak, fata de cel din alte volume (Bastarda Istanbulului, Onoare, Cele trei fiice ale Evei, Cele patruzeci de legi ale iubirii), o incercare de virare spre fantastic pentru a crea o metafora sugestiva, dar nu cu rezultate spectaculoase...
2020-05-11 08:43:07
0
Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak
Face parte din stilul autoarei sa impleteasca planuri de timp si de poveste, sa dea cuvantul, pe rand, personajelor sale, sa-si construiasca naratiunea pe o tematica pe care o sustine prin actiunea imaginata, pe baza de similitudine. In volumul de fata este vorba de iubire si religie, mai ales de religia iubirii, o confruntare subtila intre sharia si sufism, confruntare transpusa si realizata prin personajele create si concluzionata prin cele patruzeci de legi. Secolele XIII si XXI pornesc cu intamplarile, oamenii si ideile proprii, specifice vremurilor, dar, in final, se intalnesc prin asemanare, coborand barierele timpului.
Elif Shafak spune povesti frumoase, captivante, dar si documentate: de asta data, simbolistica iubirii, cu forme si aspecte care depasesc intelepciunea lumeasca a invatatilor, gasindu-si adevaratul loc in spiritualitate.
2020-04-25 11:58:03
0
Ajuta-l, Doamne, pe copil - Toni Morrison
La o prima impresie, de inceput de carte, ai in fata ceva simplu, banal, expeditiv, cu intamplari obisnuite, relatate sumar si incomplet. Ca rubricile de publicitate din jurnale unde se face economie de cuvinte. Dar, treptat, pagina cu pagina, capitol cu capitol, realitatea stilului se dezvaluie – oglinda lina a suprafetei apei incepe sa se valureasca cu intensitate crescanda, iar golurile tesaturii povestirii incep sa se umple, urmand logica necesara a completarii.
Asa scrie Toni Morrison: cu eleganta, dar si cu forta, concis, dar si profund, clar, dar si cu actiuni intersectate, impletite.
2020-04-22 01:13:03
0
Copiii de pe Volga - Guzel Iahina
Am comandat la Libris „Copiii de pe Volga”, al doilea roman al autoarei Guzel Iahina, dupa ce l-am citit pe primul, romanul sau de debut, „Zuleiha deschide ochii”. Mi-a placut foarte mult cum scrie!
Despre al doilea roman – in cea mai mare parte acelasi stil al lui Guzel Iahina: povestire impresionanta, plina de forta, impregnanta cu informatii de toate felurile, de la cele istorice, pana la amanuntele vietii cotidiene, cu sentimente si trairi atent descrise. Interesanta ultima parte a romanului in care stilul sufera o oarecare schimbare, indreptandu-se spre fictiune, abundand in detalii si descrieri fantastice, sinistre, sumbre, evident cu intentia de a reda tariri si sentimente puternice. Aminteste de Gabriel Garcia Marquez. Nu multi scriitori reusesc sa iasa din monotonia propriului stil, sa se diversifice, sa evolueze, ceea ce se intampla la Guzel Iahina de la a doua publicatie.
Recomand ambele carti!
2020-04-20 02:16:10
3
Fiica ceasornicarului - Kate Morton
Incepand cu lucrurile pozitive - Kate Morton este o povestitoare foarte buna, ingenioasa, cu discurs cursiv si edificator, creand imagini frumoase care te transpun in realitatea locurilor descrise, imagini atat pentru ochi, cat si pentru suflet. Dar, din punct de vedere logic, lucrurile nu stau prea confortabil pentru cititor. Dorinta de a povesti „altfel”, original intr-adevar, a condus la o exagerare inutila a incalcelilor. Din aceasta cauza, cititorul este obligat sa faca eforturi care contrazic scopul lecturii si chiar, din pacate, sa piarda parte din continut. Astfel, prima parte, destul de consistenta (as spune chiar jumatate), m-a facut sa fiu destul de contrariata si sa nu prea fiu de acord cu stilul scriitoarei. Am avut o revenire ulterior, cand m-am obisnuit cu tehnica si am inceput sa pricep legaturile intre capitole. Totusi, revin la a pune un semn de intrebare alaturi de necesitatea acestui efort si pretul lui!
Este singura carte pe care am citit-o de Kate Morton, dar as mai indrazni sa incerc o alta pentru clarificarea impresiei asupra stilului romancierei.
2020-04-15 01:46:08
0