Vorbeste despre parfumurile de odinioara, ceea ce trezeste simturile la viata si iti ofera o alta imagine despre feminitate si frumos...insa stilul de scriere e usor diafan si fara substanta de plot.

Aroma timpului m-a transpus in perioadele interbelice si postbelice privite dintr-o perspectivă deosebită, plină de emoție, de candoare și- nu în ultimul rând - de parfum. Poate pentru că este prima mea carte de acest gen, m-a făcut să simt parfumul în fiecare circumstanță, loc și pe fiecare persoană în parte. Dacă începutul decurge cam plictisitor, notele parfumului se definesc pe parcurs... Da, parfumul este amintire...

Nu stiu daca este din cauza traducerii sau nu, dar mie cartea mi s-a parut o forma fara fond, fara profunzime. Cu personaje plate, oarecum plictisitoare, actiune simpla, liniara, fara labirinturi, fara sa te faca sa gandesti si sa te gandesti la carte dupa ce ai lasat-o din mana. Macar am mai aflat cate ceva, fff putin, despre parfumuri. :) "[...] era un om care evita sa priveasca problemele in fata, caci credc ca, in felul asta, daca le ignora, dispar"

O lectură de seară a unei povestiri duioase în care acţiunea se scurge în viteză, înghiţind anii, şi în care apar personaje creionate rapid, atât cât este necesar pentru vremelnica lor apariţie. Nimic spectaculos...până când suntem conduşi în misterioasa lume a parfumurilor.

Parfumul este ca o narațiune olfactivă care trece prin trei etape. Primele arome percepute sunt notele de vârf, copilăria parfumului, partea sa cea mai volatilă. Notele de mijloc sunt inima parfumului - o descoperi inspirând mai adânc. Ele constituie tema parfumului a cărui aromă durează toată ziua. Continuând să miroși, apar notele de bază - cele mai durabile care rămân după ce s-au evaporat toate celelalte, parfumul eliberîndu-le înainte să dispară.

Şi chiar este vorba de Coco şi crearea parfumului Chanel no. 5, Jicky şi Shalimar de la Guerlain şi altele, sistematizate în anexa finală prin informaţii de genul: denumire, NAS (parfumierul care l-a creat), anul apariţiei, categorie şi enumerarea plantelor care au dat notele de vârf, inimă şi bază.

M-a dezamăgit, din păcate. Poate că aş fi mai indulgentă, romanul este interesant, deşi are o aură de telenovelă, dar traducerea este slabă, din păcate. Unii i-au luat apărarea traducătorului, spunând că e greu să traduci din limba catalană, e o muncă minuţioasă. Dar, dacă nu mă pricep, nu mă amestec. Sunt numeroase dezacorduri, şi asta nu ţine de dificultatea de a traduce, ci de gramatica limbii române. De exemplu: "... să restituie familiei sale o infimă parte din tot ce-i oferiseră" - "... ce-i OFERISE", predicatul se acordă în număr și persoană cu subiectul - familia (...) oferise. (pag. 60). Punctul culminant e la pagina 87. "Noroc cu flegma engleză." (?!!) FLEGMATISMUL ENGLEZESC, nu credeți? Se referă la caracter. Da, greşelile educă la fel de mult ca subiectul. Subiectul? Pablo, un copil orfan din Barcelona, vine să locuiască a mătuşa sa, în Franţa, şi, treptat, reuşeşte să pătrundă în lumea fascinantă a parfumierilor francezi. Având un har deosebit, devine unul dintre cei mai apreciaţi parfumieri. Cartea este despre dragoste, despre sacrificiu şi uitare, despre profunzime şi superficialitate, despre relaţiile interumane, despre răzbunare şi (in)fidelitate. Un roman captivant, cu informaţii inedite, pentru mine, despre parfumuri şi despre lumea în care se nasc acestea, dar care mie nu mi-a părut fascinant. Depinde de gusturi.

Mi-au plăcut toate cărțile