Profesor la scoala de Arta dramatica a prietenului sau Charles Dullin in 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec si din Estetica lui Hegel propria sa conceptie despre un teatru auster, moral, mitic, aducand cu un ritual. Sartre propune, asadar, un teatru mitic, ce transpune marile probleme ale epocii contemporane, la care ne ingaduie sa reflectam, in timp ce imprejurari deosebite si situatii critice forteaza personajele la o alegere vitala. Acestui continut moral, dar nu si moralizator, i se potrivesc o actiune scurta si violenta, o montare austera, o exprimare limpede, tensionata, sobra, pastrand ceva din pompa antica si transformand reprezentatia intr-o adevarata ceremonie. [...] Problemele dezbatute vizeaza culpabilitatea individuala sau colectiva. Spatiul este claustral: oras inchis sau asediat, infern, inchisori, camere-refugiu, camere-sechestratoare. Geneve Idt