In  1859, locotenentul Jasper Hobson si alti membri ai Companiei din Golful  Hudson primesc misiunea de a infiinta un fort la nord de paralela de  70º, dincolo de cercul polar. Ei calatoresc prin Teritoriile de Nordvest  ale Canadei, catre Capul Bathurst care patrunde in Oceanul Arctic. Zona  in care ajung este foarte bogata in animale si resurse naturale, iar  Hobson si insotitorii sai pun aici bazele fortului pe care il numesc  Fortul Sperantei. Totul pare a merge perfect, pana cand producerea unui  cutremur pare sa dea peste cap legile fizicii: o eclipsa totala de Soare  se dovedeste a fi doar una partiala, iar mareea nu mai este perceputa.  In cele din urma, ocupantii Fortului Sperantei isi dau seama de faptul  ca acest cap ales de ei nu este format din pamant, ci este un aisberg pe  care cutremurul l-a separat de banchiza si acum pluteste in deriva spre  sud. Hobson face masuratori zilnice pentru a stabili pozitia  aisbergului, ale carui dimensiuni se reduc continuu din cauza  patrunderii in zone cu apa mai calda. Dupa ce traverseaza Stramtoarea  Bering, aisbergul ajunge la o ultima insula din Aleutine, Blejnic.  Pescarii indigeni ii ajuta sa se salveze si, de pe acea insula, toti  ocupantii fortului calatoresc catre New Arkhangelsk, revenind apoi  acasa.