Magicianul a fost ecranizat in anul 1968, in regia lui Guy Green, avindu-i in rolurile principale pe Michael Caine, Anthony Quinn si Candice Bergen. Plasata intr-o insula greceasca, actiunea romanului Magicianul pivoteaza in jurul tinarului profesor de engleza Nicolas Urfe. Acesta, incercind sa scape de plictiseala si depresie, cunoaste printr-o intimplare lumea bizara a lui Moris Conchis, „magicianul”, si devine „victima” unui lung sir de incercari, spectaculoase jocuri cu masti si psihodrame, in care abunda fantasmele erotice si manipularea istoriei.

Carte recomandata de Iulia Badea-Gueritee in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din roman "Magicianul" de John Fowles:

„— TE URASC!
Am palmuit-o. A inceput sa suspine salbatic, chircita la capul patului, aruncindu-mi insulte printre lacrimi si suspine.
— Lasa-ma in pace... lasa-ma in pace... ticalosule... derbedeule... egoistule... Suspinele se inteteau. Umerii tremurau in convulsii. M-am ridicat in picioare si m-am dus la fereastra.
Cuvintele nu mai exprimau ce voia, asa ca a inceput sa loveasca cu pumnii in drugii de fier ai patului. Atunci am simtit ca o urasc pentru lipsa de control, pentru scena de isterie. Mi-am adus aminte de sticla de whisky din camera mea. Mi-o facuse cadou in prima zi.
— Fii atenta. Ma duc sa-ti aduc ceva sa bei. Termina cu vaicarelile.
M-am aplecat asupra ei. Nici nu a observat, a continuat sa loveasca in drugii patului. M-am dus la usa, am ezitat, m-am uitat la ea si am iesit. Trei greci, doi barbati, dintre care unul mai in virsta, si o femeie, stateau in fata camerei, facindu-ma sa ma simt ca un criminal. Am coborit la mine, am deschis sticla, am tras o inghititura zdravana si m-am dus inapoi. Usa era incuiata. Cei trei spectatori erau tot acolo, uitandu-se la mine cum incerc iar, cum bat la usa si o strig.
Batrinul s-a apropiat de mine.
— S-a intimplat ceva?
M-am strimbat si am mormait.
— Caldura.
Nu era nevoie, dar a repetat pentru ceilalti. „A, caldura", spuse femeia ca si cum asta ar fi explicat totul. Dar tot nu s-au miscat.
Am incercat o data, am strigat-o prin crapaturile dintre doua placi de lemn. Nu se auzea nimic. In ochii grecilor am ridicat din umeri si am coborit la mine. Dupa zece minute m-am intors, m-am mai intors de patru sau cinci ori intr-o ora, dar de fiecare data ma bucuram in sinea mea ca usa este incuiata.
M-au trezit la ora opt asa cum ii rugasem, m-am imbracat si m-am dus la camera ei. Am batut, dar nu a raspuns nimeni. Am incercat clanta, era descuiata. Patul era ca si cum s-ar fi dormit in el, dar Alison plecase, nu mai era nici un lucru de-al ei in camera. Am alergat la receptie unde am gasit un batrin cu ochelarii pe nas, cam ramolit, tatal proprietarului. Fusese in America si vorbea destul de bine englezeste.
— Stiti fata cu care am venit aseara, a plecat in dimineata aceasta?
— Da, a plecat.
— Cind?
Se uita la ceas.
— Acum o ora. A lasat asta. Spus dau la dumneata cind coboriti.
Era un plic pe care mizgalise numele meu: N. Urfe.”