Tot albastrul cerului
Tot albastrul cerului
• Prix Alain-Fournier 2020
• Prix du roman Cezam 2020
Tanar de 26 de ani, diagnosticat cu Alzheimer precoce, doresc sa plec intr-o ultima calatorie. Caut tovaras(a) de aventura pentru aceasta ultima expeditie. Emile a hotarat sa fuga de spital si de privirile pline de compasiune ale familiei si prietenilor.
Nu vrea mila nimanui. Spre mirarea sa, in scurt timp primeste raspuns la anuntul pe care l-a dat in ziar. Trei zile mai tarziu, in fata rulotei cumparate in secret, o vede pe Joanne, o tanara femeie care poarta o palarie neagra cu boruri largi si un rucsac in spate si care nu-i ofera nicio explicatie pentru faptul ca vrea sa-l insoteasca. Incepe astfel o calatorie uluitor de frumoasa, pe parcursul careia, odata cu descoperirea unor adevaruri profunde despre sine insusi, Emile va cunoaste bucuria, frica, prietenia si iubirea - virtuti omenesti care ii vor strapunge, putin cate putin, carapacea dureroasa sub care s-a ascuns.
Un roman extraordinar. - Elle
O carte cu dialoguri memorabile si cu personaje de care te atasezi pe loc. - Psychologies
Tulburator. - Version Femina
O poveste de o frumusete iesita din comun. - L'Obs
In cartile mele, vorbesc despre timpul care sta in loc, despre cat este de important sa ne luam cate un ragaz. Personajelor mele nu le este frica sa lase totul in urma si sa deschida noi capitole in viata lor. - Melissa Da Costa
Melissa Da Costa s-a nascut pe 7 august 1990. Dupa studii de economie si management, s-a ocupat de comunicare in domeniul energetic si al mediului. De asemenea, s-a specializat in aromaterapie, naturopatie si sofrologie. Lectura face parte din viata ei de zi cu zi, pe langa scris si sport. Dupa Tot albastrul cerului, romanul sau de debut, care a cunoscut un succes impresionant, au urmat Les Lendemains, Je revenais des autres, Les Douleurs fantomes, La Doublure, toate bestselleruri si figurand in Top 10 cele mai bine vandute carti din Franta.
Fragment din cartea "Tot albastrul cerului" de Melissa Da Costa:Traducere din limba franceza de Liliana Urian.
"Poate fiindca nu recunoaste locul. Poate din cauza memoriei care ii joaca feste. Nu stie cat va mai fi capabil sa-si aminteasca cine este, cine era, de ce se afla acolo. Doctorii nu sunt siguri.
"Poate dura luni intregi pana sa se degradeze cu adevarat memoria. Sau se poate intampla foarte repede. Nu stim nimic despre asta."
El este al doilea caz din Europa. Nu exista suficiente informatii despre maladia asta rara. Rulota e scaldata intr-o lumina alba. Luna. In jur, totul e tacere. Silueta nemiscata a lui Joanne se decupeaza in aceasta lumina alburie, foarte aproape de el. Fata doarme pe o parte. Sta cu spatele la el. Avea dreptate, nu sforaie. Nu-i poate vedea decat spinarea firava si pletele rasfirate pe perna. In semiintuneric, culorile se disting greu si parul nu mai pare atat de deschis la culoare. Ar putea crede ca e negru acum. Si neted. Ar putea crede ca ea este Laura.
Emile are un tic nervos. Un rictus care seamana cu un zambet. Stie ca este ridicol, ca n-are nicio noima, dar, pret de cateva minute, vrea s-o contemple dormind, imaginandu-si ca e Laura. Se apropie imperceptibil, pana ajunge cu nasul in parul ei. Nu miroase ca al Laurei si nici nu are acelasi aspect, dar imaginatia lui va face tot ce e necesar. Sta nemiscat si o asculta cum respira. Si-o imagineaza pe Laura. Picioarele ei musculoase, parul perfect intins revarsandu-i-se pe umeri, gatul care intotdeauna i s-a parut atat de senzual, umerii rotunzi, carnosi atat cat trebuie, sanii ca doua mere frumoase, nu foarte mari, dar perfect desenati. Si pantecul... Pantecul ei delicios... Un pic flasc, asta o facea sa turbeze, dar atat de moale... Acolo prefera s-o sarute: pe pantec. Buzele ei plinute. Fesele ei... Inchide ochii, incearca sa-si potoleasca focul din piept. Umerii lui Joanne sunt prea delicati. Laura nu era ca Joanne. Ea avea forme voluptuoase, linii curbe. Carnoasa, dar musculoasa. Nu un trup asa de fragil. Nu, ea era plinuta, ea respira viata."
Descrierea produsului
• Prix Alain-Fournier 2020
• Prix du roman Cezam 2020
Tanar de 26 de ani, diagnosticat cu Alzheimer precoce, doresc sa plec intr-o ultima calatorie. Caut tovaras(a) de aventura pentru aceasta ultima expeditie. Emile a hotarat sa fuga de spital si de privirile pline de compasiune ale familiei si prietenilor.
Nu vrea mila nimanui. Spre mirarea sa, in scurt timp primeste raspuns la anuntul pe care l-a dat in ziar. Trei zile mai tarziu, in fata rulotei cumparate in secret, o vede pe Joanne, o tanara femeie care poarta o palarie neagra cu boruri largi si un rucsac in spate si care nu-i ofera nicio explicatie pentru faptul ca vrea sa-l insoteasca. Incepe astfel o calatorie uluitor de frumoasa, pe parcursul careia, odata cu descoperirea unor adevaruri profunde despre sine insusi, Emile va cunoaste bucuria, frica, prietenia si iubirea - virtuti omenesti care ii vor strapunge, putin cate putin, carapacea dureroasa sub care s-a ascuns.
Un roman extraordinar. - Elle
O carte cu dialoguri memorabile si cu personaje de care te atasezi pe loc. - Psychologies
Tulburator. - Version Femina
O poveste de o frumusete iesita din comun. - L'Obs
In cartile mele, vorbesc despre timpul care sta in loc, despre cat este de important sa ne luam cate un ragaz. Personajelor mele nu le este frica sa lase totul in urma si sa deschida noi capitole in viata lor. - Melissa Da Costa
Melissa Da Costa s-a nascut pe 7 august 1990. Dupa studii de economie si management, s-a ocupat de comunicare in domeniul energetic si al mediului. De asemenea, s-a specializat in aromaterapie, naturopatie si sofrologie. Lectura face parte din viata ei de zi cu zi, pe langa scris si sport. Dupa Tot albastrul cerului, romanul sau de debut, care a cunoscut un succes impresionant, au urmat Les Lendemains, Je revenais des autres, Les Douleurs fantomes, La Doublure, toate bestselleruri si figurand in Top 10 cele mai bine vandute carti din Franta.
Fragment din cartea "Tot albastrul cerului" de Melissa Da Costa:Traducere din limba franceza de Liliana Urian.
"Poate fiindca nu recunoaste locul. Poate din cauza memoriei care ii joaca feste. Nu stie cat va mai fi capabil sa-si aminteasca cine este, cine era, de ce se afla acolo. Doctorii nu sunt siguri.
"Poate dura luni intregi pana sa se degradeze cu adevarat memoria. Sau se poate intampla foarte repede. Nu stim nimic despre asta."
El este al doilea caz din Europa. Nu exista suficiente informatii despre maladia asta rara. Rulota e scaldata intr-o lumina alba. Luna. In jur, totul e tacere. Silueta nemiscata a lui Joanne se decupeaza in aceasta lumina alburie, foarte aproape de el. Fata doarme pe o parte. Sta cu spatele la el. Avea dreptate, nu sforaie. Nu-i poate vedea decat spinarea firava si pletele rasfirate pe perna. In semiintuneric, culorile se disting greu si parul nu mai pare atat de deschis la culoare. Ar putea crede ca e negru acum. Si neted. Ar putea crede ca ea este Laura.
Emile are un tic nervos. Un rictus care seamana cu un zambet. Stie ca este ridicol, ca n-are nicio noima, dar, pret de cateva minute, vrea s-o contemple dormind, imaginandu-si ca e Laura. Se apropie imperceptibil, pana ajunge cu nasul in parul ei. Nu miroase ca al Laurei si nici nu are acelasi aspect, dar imaginatia lui va face tot ce e necesar. Sta nemiscat si o asculta cum respira. Si-o imagineaza pe Laura. Picioarele ei musculoase, parul perfect intins revarsandu-i-se pe umeri, gatul care intotdeauna i s-a parut atat de senzual, umerii rotunzi, carnosi atat cat trebuie, sanii ca doua mere frumoase, nu foarte mari, dar perfect desenati. Si pantecul... Pantecul ei delicios... Un pic flasc, asta o facea sa turbeze, dar atat de moale... Acolo prefera s-o sarute: pe pantec. Buzele ei plinute. Fesele ei... Inchide ochii, incearca sa-si potoleasca focul din piept. Umerii lui Joanne sunt prea delicati. Laura nu era ca Joanne. Ea avea forme voluptuoase, linii curbe. Carnoasa, dar musculoasa. Nu un trup asa de fragil. Nu, ea era plinuta, ea respira viata."
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
gabriel cretu
27/03/2023 12:37
Achiziție verificată
Un roman cald si sensibil, ce iti lasa o stare de bine in ciuda povestii triste.
Arată mai mult
Neagu Roxana4
17/03/2023 15:33
Achiziție verificată
O poveste tandră, sensibilă, fără nimic spectaculos, dar care transmite atât de mult! Un roman ce ne oferă șansa să luăm o pauză, să medităm și să înțelegem ce înseamnă să trăiești cu adevărat. O carte-lecție pentru noi, cei care ne grăbim. Recomand
Arată mai mult
