Fragment: 

 

„Baietii reuseau cu mare dificultate sa tina pasul cu Elliott, fiindca ea mergea foarte repede, de parca nu-i pasa daca o urmeaza sau nu.

Dintre cei trei, Cal se chinuia cel mai mult. Se poticnea adesea si chiar cazu de cateva ori, in timp ce se cazneau sa mearga de-a lungul plajei nisipoase. Will credea, de fiecare data, ca fratele sau n-o sa se mai ridice. Dar Cal reusi sa se ridice in picioare si sa-si continue drumul. Isi tot spunea ceva - suna de parca ar fi fost rugaciuni, dar Will nu era sigur de asta si nici n-avea de gand sa-l intrebe. Il durea capul ingrozitor, i se parea ca nu poate scapa de durerea asta si, in plus, era slabit de nesomn si de foame. Setea il mistuia in continuare - fara a se opri, lua inghitituri mari din plosca, dar apa nu-i potolea deloc senzatia de uscaciune launtrica.

Baietii nu vorbeau intre ei. In mintea fiecaruia staruiau insa intrebari arzatoare. In lipsa lui Drake, avea Elliott sa ii abandoneze pur si simplu si sa-si vada de-ale ei, de una singura? Sau avea sa continue planurile pe care le facusera impreuna cu Drake si sa ramana uniti, ca o echipa?

Will cugeta la asta cand observa o schimbare abia perceptibila a solului de sub picioarele lor. Nisipul chinuitor si miscator parea a se fi intarit, ingaduindu-le sa-l traverseze mai usor. Se intreba de ce.

Marea era inca in dreapta lui. Putea auzi, din cand in cand, plescaitul ciudat si lugubru al cate unui val, dar stia ca peretele marii caverne – ascuns in intuneric, undeva in stanga sa – trebuia se se afle deja la o departare considerabila. Se adanceau din ce in ce mai mult intr-o zona pe care Will abia daca o atinsese inorele sale de ratacire”