Pentru viitorul foarte indepartat al universului se intrevad doua scenarii: diluarea intr-o infinita bezna pustie si implozia catastrofala, inversul big bang-ului din care s-a nascut totul. Vom pieri deci - nu noi, fireste, ci urmasii nostri care vor avea probabil putine trasaturi umane - fie prin inghet, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentati sa spunem ca universul e condamnat, iar odata cu el toate fiintele. Aceasta concluzie sumbra isi gaseste in cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative si nuantari: poate ca, desi traim intr-o lume limitata in spatiu si timp, vom dainui si vom gandi nelimitat; poate ca vom rezista la nesfarsit inghetului hibernand tot mai mult; sau poate ca universul insusi nu e decat o parte dintr-o entitate mult mai vasta, iar urmasii nostri vor putea crea alte universuri in care sa evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului sa depinda de fiintele inteligente care il vor popula. Departe de a dori sa impuna un final fericit, in Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie si tulburatoare a celui mai indepartat viitor imaginabil.