Spre deosebire de personajul eponim, Dragoș Costache le are și cu Eminescu, și cu Eminem. Un SF surprinzător de poetic, deși Eminescu o dă pe ici pe colo în Arghezi și a lui estetică a urâtului, începând cu lumina de culoarea pișatului și până la barca de salvare ca un furuncul pe suprafața mării. Cât despre Eminem, e un fel de Eminem după șase luni în Vaslui, sau, în cazul de față, în Craiova și peste Prut. Aparent Dragoș a scris cartea asta pentru că a zis cineva că nu se scrie SF în România pentru că ar fi dubi să auzi despre cum merge Maricica în Cosmos, dar na, acum știu cum ar suna Neal Stephenson de România. Dacă e vreun scriitor de SF care se potrivește mai bine pe partea asta de ce-ar fi dacă tehnologic, nu aruncați cu roșii în mine că sunt o diletantă în domeniu.