Cazul Lempicka–Distelli–Cruz–Klozevic–Heht–Strauss (caci detectivul Eugen Strauss a intrat si a iesit din inima crimei ritualice de cate ori l-a obligat ordinul sau masonic, caruia i se supunea neconditionat) a fost limpezit intr-o noapte, la barul restaurantului „Soarele de la miezul noptii". In ultimele 24 de secunde ale noptii in care implinea 18 ani, doamna Ora (careia i se spunea asa de la 6 ani, cand fusese gasita si luata de nevasta de Isaia Cruz, directorul agentiei de pariuri de la hipodrom) a intrat in restaurant, si-a fasait indelung rochia de tafta printre mesele prea apropiate si s-a catarat pe cel mai inalt scaun de la bar. Genunchii ei luminau intreaga incapere. Mirosea a parfum Flora doar daca te apropiai la mai putin de trei pasi de ea, pentru ca folosise ultimele trei picaturi (din cele patru care mai erau in sticluta hexagonala) cand plecase de acasa. Ce beti? a intrebat-o barmanul, care avea un cercel in spranceana dreapta si reverul camasii ridicat, ca un evantai instelat. Tokay negru, zise doamna Ora, chicotind lasciv. Tokay sa fie, zise barmanul care, probabil din pricina umezelii din bar, incepuse sa miroasa si el a Flora crepuscular. Totul s-a terminat, a zis doamna Ora, de aia fericirea incepe cu T. De la Terminat. si tot de aia Taina e intotdeauna mai veche ca adevarul. - Simona Sora