Inchisa, deschisa sau intredeschisa, usa este un reper pentru o geografie intima. Pictura si teatrul ii acorda un loc privilegiat, revelandu-i poetica. Dincolo de functia cartografica, usa dezvaluie relatia noastra cu interiorul si exteriorul. Dar, spunea Maeterlinck, „lumea nu se opreste in pragul usilor“.

George Banu examineaza usa analizand gesturi cotidiene si existenta comunitara, fara a sacrifica dimensiunea ei simbolica. El dezvaluie atractia artistilor nordici pentru interioare inchise, strict ordonate, sau iubirea artistilor mediteraneeni pentru incaperi tangente gradinilor si padurilor. Usa poarta amprenta unei culturi.

O descoperim la mari pictori si la autori celebri, la Rembrandt si Velazquez, la Strindberg si Kafka. Se detaseaza insa si creatori inediti ce semneaza adevarate poeme vizuale: Pieter de Hooch, Hammershøi, Antoni Taule… La niciunul dintre ei, usa nu este tacuta… Dupa exploatarea acestei subtile geografii intime, pentru noi ea capata un sens nebanuit si devine elocventa poetic.