Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
Oameni si Carti
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781
Veronica D. Niculescu
Veronica D. Niculescu
Cum ai ajuns aici? Câte ceva despre parcursul tău profesional.
Sunt la câteva sute de kilometri de casă când încerc să răspund, așa că prima parte a întrebării, „Cum ai ajuns aici? ”, capătă deodată pentru mine și alte conotații. În camera asta cu două ferestre, unde ar trebui să mă adun și poate să scriu, fiindcă mă aflu într-o rezidență FILIT pentru scriitori români, la Iași, am tendința să mă uit în urmă și să analizez probabil mai mult decât este sănătos.
Am pornit – demult – pe un drum care nu era al meu, absolventă de mate-fizică și de facultate tehnică, laolaltă cu valul ceaușeilor, și mi-a luat ceva vreme să reușesc să cotesc, a însemnat și ceva înotat în amonte, împotriva curentului. Mai întâi am virat către presa scrisă, iar după niște ani petrecuți conducând un ziar local cu tiraj enorm (de mi s-ar vinde mie o carte în câte exemplare se vindea un amărât de ziar în anii 90!), unde-am corectat mii și mii de texte, am pus titluri, am trimis reporteri pe teren și-am încercat să învăț redactori cum să nu scrie un text despre oameni, am schimbat iarăși, am colaborat cu reviste culturale, am scris mii de articole, mai ales din minunatul Sibiu. 
Cât despre scris literatură, am început să scriu poveștile mele acum 15 ani, într-o dimineață când sprijineam o fereastră și mă întrebam ce pot face cu mine, într-un oraș nou, departe de toate fostele mele cunoștințe sau rude, departe de mine cea prea mult rătăcită. Am debutat târziu, dar hotărâtă, în 2004, iar de atunci mi-au apărut zece cărți. Și aici a fost mult înotat în amonte. Senzația e că încă n-am scris cartea la care visez. E mereu următoarea. Mă apropii de ea, când cred că o ating se ivește alta, mai departe, ca o nălucă. E lucrul de care mă agăț în fiecare zi în care mi se pare că nu mai găsesc prea mult sens de înaintat.
În 2007, adică acum zece ani, am început și să traduc, din pura mea plăcere, cu teamă și venerație. Era un roman de Nabokov. De acolo înainte, a fost mult noroc dar încă și mai multă muncă, șansa întâlnirii unor oameni, colaborarea cu Editura Polirom pentru majoritatea traducerilor, acum peste treizeci la număr.  
 
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine? 
Am încercat, înainte să plec de acasă, să desenez un anumit obiect – desenul urmează să însoțească o povestire, într-o antologie. În mintea mea, imaginea era limpede. Dar mâna neexersată sigur că nu mă asculta. Tot astfel, autoportretul meu din cuvinte n-ar semăna deloc nici cu ceea ce-mi imaginez eu că sunt, nici cu ceea ce sunt în realitate (care dintre realități?). 
Îmi place să mă plimb, asta e limpede, să hoinăresc pe străzi cunoscute, unde ai văzut deja totul de o mie de ori, și unde totul e de fiecare dată diferit. Îmi place să caut mereu o poveste. Îmi place să primesc scrisori lungi, de la un prieten sau doi, e-mailuri care apropie mai mult ca orice apropiere. Îmi place fidelitatea totală a prietenilor, în ciuda credințelor diferite. Îmi place muzica mea din căștile albe. Sunt depresivă. Dar am și accese nejustificate de bucurie, copleșitoare, rude cu nebunia. Sunt înspăimântată de singurătatea asta pe care o trăiesc azi și după care am tânjit mult. Știu că din ea o să iasă ceva. Dar până atunci, mă sfredelește monstruos. Îmi place cum plouă acum în grădina din spatele meu – și îmi place că pot să văd merele, prunele, perele, motanul birmanez și frunzele, ierburile de acolo, fără să mă întorc chiar în clipa asta cu fața la ele. 
---------------------
 
Recomandări. Literatură. 
Din ce am citit în ultima vreme, aș recomanda:
Attila Bartis, Sfârșitul – o citesc chiar acum.
Dezso Kosztolanyi, Ciocârlia
Bogdan Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser
Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă câinii
William Faulkner, Un trandafir pentru Emily
Radu Stanca, 111 cele mai frumoase poezii
Am recitit mult din Samuel Beckett, „Integrala prozei scurte”, și din „Povestirile lui Vladimir Nabokov”.
Și cel mai atent am citit cartea pe care am tradus-o peste vară, „Sylvie și Bruno” de Lewis Carroll, în pregătire la Editura Polirom, în Colecția Junior. O splendoare.
 
__________________________________________________________________
 
VERONICA D. NICULESCU (n. 1968) este scriitor și traducător. A publicat romanele „Spre văi de jad și sălbăție” și „O vară cu Isidor”; volumele de proză scurtă „Adeb”, „Orchestra portocalie şi Roşu, roşu, catifea”; cărțile pereche „Simfonia animalieră” și „Hibernalia”; antologia de proză scurtă „Floribunda”; „Basmul Prințesei Repede-Repede” și „Cad castane din castani”.
A tradus peste treizeci de volume din limba engleză, din opera lui Vladimir Nabokov, Samuel Beckett, Don DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, Lydia Davis, Tracy Chevalier, Matt Haig, E. B. White, Lewis Carroll.

RECOMANDARI
ALTE PERSONALITATI

sus
Feedback Wishlist