Firul rosu ce traverseaza prozele scurte grupate in volumul Ingropat de viu urmeaza un moment esential al existentei: sfirsitul. Hedayat surprinde minutios diversele avataruri ale mortii: exasperarile unui sinucigas la care sfirsitul se incapatineaza sa nu vina; traditii si credinte condamnate la stingere, dar pe care, in secret si sfidind masurile de reprimare luate, unii adepti le fac din nou sa straluceasca; visuri sugrumate care nu mai mor; desertaciunea jocurilor politice; conflicte casnice si caderea cortinei de viclenii cind stapinul casei revine pe picioarele lui de la groapa. Cu luciditate scinteind obsesiv de sensuri, Hedayat vrea parca sa sfisie valul de iluzii ce ne intuneca privirea, descoperind realitatea multipla a renuntarii la fiinta.