Super. Recomand.

Este o carte de vacanta, scrisa cursiv si care te 'planteaza" in zona mlastinii! Romanul, dupa parerea mea, se adreseaza cititorilor tineri .

Este o carte superba! Te tine cu sufletul la gura, te face partinitor, te face sa te bucuri si totodata sa te intristezi pentru Kia, dar si pentru nedreptatile de care ne lovim la orice pas in societatea actuala.

O carte frumoasa.... O lume interesanta!

O poveste originala si fascinanta!

,,Frunzele pomilor de toamnă nu cad, ele zboară. Își iau timp să rătăcească pentru că este singura lor șansă să plutească." 🍁🍂

,,Acolo unde cântă racii" poți să-ți auzi sufletul cum plânge. Eroinele romanelor pe care le citesc sunt femei puternice, femei care pot să facă orice își propun, iar Fata Mlaștinii e o astfel de eroină. E puternică, e inteligentă și e sensibilă. Natura o hrănește, o educă și o protejează atunci când toți fug și-și văd de viața lor. Vrea să fie ca toți ceilalți, dar ,,ei" o resping, ,,ei" râd de ea, ,,ei" o hărțuiesc, ,,ei" o învață să trăiască fără ,,ei". Fata Mlaștinii ajunge să se izoleze pentru că e diferită, iar ceilalți nu o pot accepta așa. Iată un adevăr! Societatea te izolează! Nu omul se izolează! ,,Ei" se îngrijesc să o facă, pentru că nu ești ca ei - ,,Am etichetat-o și am respins-o fiindcă am crezut-o diferită. Însă, doamnelor și domnilor, am exclus-o pe domnișoara Clark fiindcă era diferită ori era diferită fiindcă am exclus-o?"

Rămâne natura atunci, care își deschide brațele și, indiferent de circumstanțe, te primește în sânul ei, oferindu-ți liniștea după care tânjești. Avem un personaj într-o continuă evoluție, de la vârsta de 6 ani, când rămâne fără mama ei până la 64 de ani, când ,,inima, fără zarvă, i s-a oprit în piept", un personaj care își depășește condiția atunci când totul pare să-i fie potrivnic. Își dorește să fie iubită, convinsă fiind că ,,o scoți la capăt mai bine când ai pe cine te bizui.". Descoperă că ,,iubirea nu merge șnur" și totul capătă un alt sens atunci când iubirea își face simțită prezența în Mlaștină. Constată că ,,nevoia de alți oameni se termină cu durere.", iar pescărușii sunt singurii care nu o rănesc. Descoperă cititul datorită lui Tate, astfel reușește să devină Experta Mlaștinii, publicând câteva cărți despre locul care îi fusese casă și familie - ,,Progresele ei erau uluitoare. Acum putea să citească orice, îi zise, şi odată ce poţi citi orice, poţi să înveţi orice. Depindea doar de ea.”.

Finalul cărții deloc predictibil confirmă încă o dată că am lecturat un roman naturalist de o frumusețe covârșitoare. Misterul care domină cartea vă las pe voi să-l descoperiți. 😉 O carte de pus în coșul de cumpărături! Merită!

✏️,,Balta asta-i familia mea."

✏️,,Balta nu e o mocirlă. Balta e un spaţiu al luminii, unde iarba creşte din apă, iar apa curge către cer. Pârâiaşe leneşe hălăduiesc în voie, purtând cu ele către mare globul soarelui, iar păsările cu picioaroange se înalţă cu neaşteptată graţie – de parcă n-ar fi alcătuite pentru zbor – în zarva asurzitoare a gâştelor albe..(…) Poate că era un meleag aspru, însă mustea a viață. Viață de toate soiurile – crabi de nisip agitându-și frenetic picioarele, raci ce navigau prin mâl, pești, creveți, stridii, căprioare grase și gâște durdulii ce umpleau uscatul și apă.”

✏️,,Uneori Kya se plimba singură pe plajă şi, în vreme ce apusul desena dâre colorate pe cer, simţea valurile izbindu-i inima. Îşi lăsa mâna să atingă valurile, apoi întindea spre cer braţele. Simţind conexiunile. Nu cele despre care vorbise mămica şi Mabel – Kya n-avea să aibă nicicând gaşca ei de prieteni apropiaţi şi nici legăturile descrise de Jodie, fiindcă nu avusese niciodată propria-i familie. Ştia că anii de solitudine îi afectaseră comportamentul, făcând-o altfel decât ceilalţi, însă nu fusese ea de vină pentru singurătatea asta. Mare parte din ce ştia învăţase din sălbăticie. Natura o hrănise, o educase şi o protejase când nimeni altcineva n-ar fi făcut-o. Dacă din felul său diferit de-a se purta rezultau anumite consecinţe, atunci erau şi acestea funcţii ale miezului esenţial al vieţii."

✏️,,...un bărbat adevărat e unul care plânge fără să se rușineze, care citește poezie cu inima, simte opera în suflet și face ce îi necesar ca să ia apărarea unei femei."

✏️,,Femelele de licurici atrag masculii cu semnale mincinoase și-i mănâncă; femelele de călugăriță își devorează propriii parteneri. Insectele femele, își zise Kya, știu cum să se descurce cu iubiții."

✏️,,Dacă cineva înțelege singurătatea, atunci aceea era luna.🌙"

✏️,,Vrei să te căsătorești cu mine, Kya?

- Dar suntem căsătoriți. Ca gâștele, zise ea."

✏️,,O mamă nu-și lasă copchiii. Nu-i în stare.

- Mi-ai zis tu că vulpile-și lasă plozii."

✏️,,Brânciul crud al morții, ca întotdeauna, pune capăt spectacolului."

o carte pur si simplu minunata! o citesti pe nerasuflate, un thriller de exceptie pe care il recomand!

O carte pe care nu am reusit sa o las din mana, si m-a tinut in suspans pana la ultimele pagini...Mi-a placut mult si modul in care se contureaza psihologia personajului principal, situatiile prezentate mi-au dat mult de gandit, chiar si dupa ce am terminat cartea.

A atins sufletul,rămâne una dintre cărțile preferate.

O carte despre o făptură timidă care trăiește în comuniune cu natura. O carte despre singurătate, despre suferințele generate de etichete și de răutăți nejustificate. O carte a unui om părăsit de alți oameni, dar nu și de speranță.