"Are Cristian Badilita in poezie, ca si in proza, o anume gratioasa amabilitate, un aer de politete zambitoare, de bune maniere, de civilizata acceptare a lumii ce-l inconjoara. Rigoarea lui poetica e prietenoasa fata de public, imaginile (chiar si cele intortocheate) nu sunt niciodata agresive, ostile sau malitioase. Dezinvolt in zugravire si in discursul poetic, autorul pare sa vada salvarea intr-o bunatate lipsita de solemnitati. Badilita stie sa accepte atat Apusul cat si Rasaritul, atat noul cat si vechiul, atat radacinile proprii, cat si indepartarea de ele. Este acesta un mod dintre cele mai agreabile de a intra in lumea poeziei si de a ne ghida si pe noi intr-acolo." - VIRGIL NEMOIANU