Cartea Mironei
Cartea Mironei
“Cartea are o arhitectura bine gandita. Paginile cu o nota de poezie si mister, referitoare la atmosfera apasatoare din casa Catian si la fantoma tinerei bunici disparute isi gasesc o contrapondere fericita in cele de fina observatie psihologica si culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatica a evenimentelor, coincidentele, reversurile situatiilor dictate de ele contrapuncteaza cu salutare efecte diagrama febrei erotice. Dupa Panza de paianjen, acesta e al doilea roman prin care Cella Serghi se fixeaza durabil in atentia cititorilor.” (Ov. S. Crohmalniceanu)
Carte recomandata de Ioana Chicet Macoveiciuc in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
Carte recomandata de Ioana Chicet Macoveiciuc in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
“Am sacrificat multe pagini de jurnal ca sa ajung la capitolul pe care atunci cand l-am scris, in iarna lui 1940, intitulat: Cand Mirona nu doarme.
Nu latra nici un caine, nu s-a trezit nici un cocos. Aleea e alba, intepenita in noapte ca si luna. Pe jos, zapada tace, ca un covor de vata. Ceasul a stat de mult.
Umblu prin odaie ca sa-mi aud pasii. Dar sunt desculta nu stiu de cand, si nu stiu de ce umblu pe varfuri. Odaia mea e o sufragerie, care seamana cu cea din rue La Boaie, a lui madame Janine. Pe pereti, peisaje lucrate pe etamina in punct de gobelin, fotografii de gineri si mirese, tablouri reprezentand naturi moarte in culori vii — pepeni abia taiati, iepuri abia vanati si fotografii cu copii la diferite varste. Acolo, preferatul era un nepot, Gaston. Aici — fiul gazdei mele, Andrei.
Iata-l pe Andrei gol-golut, intins pe o blana, asa ca sa se vada ca e baiat. Si tot Andrei la patru ani, cu rochita. Coana Valerita il tine pe genunchi, cu mai multa grija sa nu mototoleasca ondulatiile egale ale rochiei de matase infoiata decat sa nu alunece copilul. Parca n-ar atinge scaunul, Tatal, „bietu Gicu", teapan, mic si lat, un masiv aproape patrat, tine o mana ca de lemn pe umarul nevestei. Tabloul e incadrat intr-o rama rosie de catifea cu margine de bronz, incretita pe dinauntru.
E aproape o luna de cand locuiesc aici si mi-e cu neputinta sa-mi inchipui ca acest Andrei cu obrajii umflati si bosumflati, cu ochii somnorosi sub bretonul ca matasea de porumb, fetita gatita cu volane scrobite, si Andrei pe care-l aud cand cheama sau e chemat la telefon — intr-un mic hol, de care ma desparte o usa de sticla — ar fi acelasi.”
21.04Lei
21.04Lei
Primești 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
“Cartea are o arhitectura bine gandita. Paginile cu o nota de poezie si mister, referitoare la atmosfera apasatoare din casa Catian si la fantoma tinerei bunici disparute isi gasesc o contrapondere fericita in cele de fina observatie psihologica si culoare consacrate mediului cosmopolit parizian. Succesiunea dramatica a evenimentelor, coincidentele, reversurile situatiilor dictate de ele contrapuncteaza cu salutare efecte diagrama febrei erotice. Dupa Panza de paianjen, acesta e al doilea roman prin care Cella Serghi se fixeaza durabil in atentia cititorilor.” (Ov. S. Crohmalniceanu)
Carte recomandata de Ioana Chicet Macoveiciuc in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
Carte recomandata de Ioana Chicet Macoveiciuc in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".
Fragment din volum:
“Am sacrificat multe pagini de jurnal ca sa ajung la capitolul pe care atunci cand l-am scris, in iarna lui 1940, intitulat: Cand Mirona nu doarme.
Nu latra nici un caine, nu s-a trezit nici un cocos. Aleea e alba, intepenita in noapte ca si luna. Pe jos, zapada tace, ca un covor de vata. Ceasul a stat de mult.
Umblu prin odaie ca sa-mi aud pasii. Dar sunt desculta nu stiu de cand, si nu stiu de ce umblu pe varfuri. Odaia mea e o sufragerie, care seamana cu cea din rue La Boaie, a lui madame Janine. Pe pereti, peisaje lucrate pe etamina in punct de gobelin, fotografii de gineri si mirese, tablouri reprezentand naturi moarte in culori vii — pepeni abia taiati, iepuri abia vanati si fotografii cu copii la diferite varste. Acolo, preferatul era un nepot, Gaston. Aici — fiul gazdei mele, Andrei.
Iata-l pe Andrei gol-golut, intins pe o blana, asa ca sa se vada ca e baiat. Si tot Andrei la patru ani, cu rochita. Coana Valerita il tine pe genunchi, cu mai multa grija sa nu mototoleasca ondulatiile egale ale rochiei de matase infoiata decat sa nu alunece copilul. Parca n-ar atinge scaunul, Tatal, „bietu Gicu", teapan, mic si lat, un masiv aproape patrat, tine o mana ca de lemn pe umarul nevestei. Tabloul e incadrat intr-o rama rosie de catifea cu margine de bronz, incretita pe dinauntru.
E aproape o luna de cand locuiesc aici si mi-e cu neputinta sa-mi inchipui ca acest Andrei cu obrajii umflati si bosumflati, cu ochii somnorosi sub bretonul ca matasea de porumb, fetita gatita cu volane scrobite, si Andrei pe care-l aud cand cheama sau e chemat la telefon — intr-un mic hol, de care ma desparte o usa de sticla — ar fi acelasi.”
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
galway_girl
26/05/2020 20:46
Imi place tare mult cum scrie Cella Serghei. Cartea mironei e o carte foarte buna, desi nu se compara cu "Panza de paianjen". O recomand cu tot dragul. Eu am citit-o cu multi ani in urma,
Arată mai mult
1 din 1 de rezultate
