Cand aud cuvantul masa, cei mai multi dintre noi se gandesc la un blat orizontal pe patru picioare. Exact ca cea din poza. Acesta este cel mai bine cunoscut tip de masa. in forma de baza, masa (o masa clasica) este formata din doar trei feluri de piese: picioarele, targul si blatul. Picioarele si cadrul se imbina si formeaza un cadru solid, dar deschis. Din punct de vedere al modului de con-structie, multe mese sunt structuri cu targ si picioare, desi nu le denumim astfel in mod normal. in limbajul comun, mesele se denumesc dupa rolul pe care il indeplinesc: mese de bucatarie, noptiere, masute de cafea. in capitolele care urmeaza veti vedea forme de baza ale multor alte tipuri de mese, multe dintre ele bazandu-se pe cea prezentata aici. Acesta este genul de masa pe care ati pune-o in bucatarie. Fiind masiva, da impresia ca este solida. Desi picioarele sunt groase, acestea fost strunjite pentru a nu arata prea greoi; iar avantajul lucrului cu stalpi grosi s-a pastrat imbinarile vor fi foarte rezistente.

Fragment:

" Cred ca nu exista nicio ratiune potrivit careia un preot s-ar putea impartasi in fiecare zi, slujind Sfanta Liturghie, iar credinciosii sa fie privati de aceasta. De cate ori se spovedesc calugarii din manastirea Dumneavoastra si mirenii care vin acolo? Lucrul acesta este variat. Printre credinciosii laici care vin in manastirea noastra sunt mai cu seama ciprioti greci. Pentru acesti credinciosi, pregatirea in vederea Sfin-tei Impartasanii se face mai ales prin post. Trebuie sa spu-nem ca la ei spovedania a cazut putin in desuetudine, pen-tru ca nu mai este legata regulat de Sfanta Impartasanie. Se impartasesc de fiecare data cand merg la biserica. Adesea sunt intalniti oameni in varsta de 30, 40, 50 de ani care vin sa se spovedeasca pentru prima data. Se impartasesc, fara a se spovedi. Una din ratiuni este aceea ca exista putini preoti care au primit binecuvantarea speciala pentru a spovedi (in Biserica dumneavoastra am inteles ca preotii primesc darul duhovniciei indata dupa hirotonie). De aceea, spovedania este mai rara, desi ar trebui sa fie mai deasa. Asta depinde si de neam, in cazul nostru este vorba despre cipriotii greci; nu este aceeasi situatie la grecii din Grecia sau la rusii din Rusia sau din diaspora. Exista obiceiuri diferite, sunt mai multe feluri de a proceda in ce priveste spovedania si impartasania. Unii se impartasesc regulat, dar se spovedesc doar o data pe luna. Altii se spovedesc de fiecare data cand se impartasesc. si cred ca aceasta este cea mai buna solutie, cea mai buna in sensul ca trebuie sa ai constiinta impa cata ca ai obtinut dezlegare. Dar daca cineva care, de pilda, s-a spovedit astazi si se impartaseste in cursul saptamanii acesteia de doua sau de trei ori, fara ca in aceasta perioada sa fi savarsit pacate de moarte, bineinteles, atunci nu cred ca este un pacat dc moarte daca te-ai impartasit de doua sau de trei ori cu aceeasi spovedanie. Adica nu trebuie sa fim nici asa rigizi, incat sa legam spovedania in mod absolut de impartasanie. Daca suntem constienti de importanta Sfintei impartasanii, atunci nu o banalizam si nu o laicizam. Dar, daca nu sun-tem constienti, atunci cadem in acest laicism al catolicilor. si atunci mergem la impartasanie dupa ce am mancat, fara sa fim spovediti si nu castigam nimic. Mai bine nu am merge deloc. Dar nici asa cum se intampla la noi, ca sa ramai un an de zile, fara sa te duci deloc la impartasanie; e tot un fel de laicism, in sens invers insa. Vedeti, extremele trebuie evitate. Daca omul are o prezenta de spirit, daca are o responsabili-tate a credintei, atunci este atent cu el insusi si totul merge bine. in manastirea noastra, parintele duhovnic este parintele Sofronie, dar sunt si alti duhovnici, pentru ca el acum, la 97 de ani, nu mai poate spovedi si inseamna ca spre ceilalti parinti duhovnici se indreapta calugarii care se spovedesc. Dar lucrul acesta nu-i planificat; este o deliberare personala. Nu exista in manastirea noastra un moment precis pentru spovedanie. "