Metoda anchetei

Metoda analizei de continut

Spre deosebire de stiintele naturii, sociologia si celelalte stiinte social-umane au, alaturi de observatie, doua metode in plus, respectiv ancheta si analiza de continut. Acest lucru este posibil deoarece „obiectul” sociologiei si al celorlalte stiinte social-umane vorbeste, respectiv produce artefacte.

Preocuparea mea centrala a fost si aici consistenta terminologica si acuratetea procedurala. Pentru aceasta am fost nevoit si aici sa operez o suma de reproblematizari si simplificari, nu intotdeauna foarte respectuoase cu traditia si corifeii.

Problema cu adevarat importanta este insa alta, si anume ca „faptele de observatie” pe care le obtinem prin cercetarile noastre descriptive sunt cu totul si cu totul stranii in ordinea metodei stiintifice. Ca regula generala, ne vom autosupraveghea in baza celei mai evoluate dintre competentele ontologice, epistemologice si etice pe care o putem mobiliza. Ca reper intuitiv putem lua faimosul dictum al lui Pierre Bourdieu: la malediction de la sociologie est d'avoir affaire a un objet qui parle.

Uitandu-ma la maine-poimaine jumatatea de secol de cand comunitatea noastra profesional-stiintifica trece falnic, fara pas, peste „blestemul Bourdieu”, recunosc ca nu ma cutreiera cine-stie-ce optimism in privinta adeziunilor practice la nelinistea intelectiva pe care o recomand, in general fata de metodologia noastra de cercetare, si in special fata de ancheta. Insa, in afara de a zice dupa Ezechil dixit et salvam animam meam, imi mentin fara echivoc optiunea pentru ea: chiar daca nu vom ajunge sa ne facem mai frecvent masurarile in metoda observatiei sau a analizei de continut, cel putin vom ajunge la o constiinta mai clara asupra riscurilor de validitate si de fidelitate, necesarmente mai atent de gestionat in metoda anchetei.