„Unul dintre atuurile esentiale ale cartilor semnate de Daniel Vighi este firescul cu care istoria se insinueaza in destinul individual al personajelor sale.”(Carmen Musat)
Povestirile din volum, mici bucati cu linie narativa proprie, legate totusi intre ele de personaje comune si de aceeasi atmosfera, creeaza practic un roman. Unul care contureaza un spatiu romanesc aflat in plina perioada a stalinismului autohton, cu povesti mici si de impact, impresionante tocmai prin simplitatea lor. Interesant este si tonul mai degraba nostalgic - nu o nostalgie comunista insa, ci una a locului descris - decit acuzator, ce creeaza astfel cadrul unei relatari detasate a unei perioade triste din istoria recenta a Romaniei.