Poezia Irinei Alexandrescu este un veritabil elogiu al suferintei si al destramarii iluziei ca viata inseamna o plimbare pe petale de trandafiri: „mi-am cumparat un set de lame/ pentru venele neincercate/ doua mi-au ramas neatinse din copilarie;/ am inghitit in restul timpului sabii/ in arena circului deschis de mine."(Mi-am cumparat un set de lame).
Poezia sa ne dezvaluie arhitectura „laboratorului" literar, bunaoara aratandu-ne ca vremea experimentelor stilistice inca nu a venit sau ca autorul nu plonjeaza in abisuri lingvistice spre a aduce la suprafata piese descoperite prin efort si cautari indelungi.
Ca o miza aruncata pe masa pariurilor literare, se poate spune ca Irina Alexandrescu are o voce distincta, suficient de puternica pentru a fi auzita si de a fi luata in seama prin volumul sau de debut si prin promisiunea ca va merge mai departe. - Mihai Firica