Moartea la poartă vol 3

#512pagini

Spoiler alert!!!!

Ce deznodământul a avut volumul al doilea, la așa sfârșit recunosc că nu mă așteptam, ca Elias să devină Păzitorul Sufletelor...mă gândeam că o să fie salvat de Helen.

Acțiunea din acest volum are loc la câteva luni de la transformarea lui, el reușind o bună perioadă să fie atât alături de Laia în acțiunile ei de eliberare a plebeilor Cărturari, precum și alături de Shaeva pentru a fi inițiat în noul "statut"

Helen are misiunea de a aduce informații prin care Comandantul să fie acuzat, altfel riscă să rămână și fără ultimul membru al casei sale. Ea este în continuare ajutată de camarazii ei, precum și de Harper-fratele lui Elias, dar și de bunicul ultimului menționat....dar și de Zburător.

Laia încearcă să obțină ea ultima bucata necesară întregirii "Stelei ", Stea ce poate aduce pe Pământ sfârșitul omenirii.

Zburatorul reușește să le pună tot felul de piedici, atât lui Elias, cât și lui Helen, precum și Laiei.

Zburatorul a fost un personaj complex în acestă serie, modul cum a reușit să-i învârtă pe degete pe atâția oameni și modul cum a știut să se folosească de atâția oameni pentru a-si indeplini planul...

Este o carte ce te ține treaz până-n miez de noapte, prinzându-te în mrejele acțiunilor prezentate, ajungând să te atașezi de multe personaje, să simți ce simt ele, să le descoperi. Este una dintre puținele serii de care m-am atașat cu adevărat și pe care o recomand cu căldură.

Sunt fericită că am descoperit această minunată serie de cărți și chiar m-am îndrăgostit de aceasta. Am râs, am plâns, am urlat la personaje și am suferit cu acestea și pot spune că Sabaa Tahir chiar este o bună scriitoare.

Meherya (Zburătorul) a fost malefic încă de la început, sacrificiul lui Elias a ajuns să îl distrugă încet, Helene a simțit prea multă suferință într-un timp scurt, iar Laia trebuie să se răzbune. Când am terminat acest volum, am rămas cu gura căscată, cu cartea strânsă la piept, cu ochii în tavan, cu lacrimile curgându-mi pe obraji. Atât de multă adrenalină, atâtea sentimente... Tânjesc după al patrulea volum, tânjesc cum n-am mai tânjit după altă carte, iar Sabaa Tahir născocește acum idei care să ne uimească iar, însă... mai trebuie să avem răbdare, dar până când?

Oh, cât de malefic poate să fie Zburătorul! A spus că va înăbuși cele trei flăcări în care Profeții și-au pus toate speranțele: Laia din Serra, Helene Aquilla şi Elias Veturius. A spus că își va elibera poporul și că lumea o să ardă sub stăpânirea djinnilor. I-a manimatat pe campioni și a fost protejat (pe nedrept) de autoare.

Nu ai timp să respiri sau să strecori semnul de carte între pagini. Nu ai timp să îți faci griji pentru personaje sau să te gândești că sunt în pericol. Reacționezi mult prea târziu și nu observi capcana, pregătită de la primul capitol, care este din perspectiva Zburătorului. Cum poți să te aperi, cum poți să-l învingi, când regulile au fost stabilite de el? Când el îi șoptește autoarei ce vrea să se întâmple?

Ultimele 150 de pagini sunt adrenalină-pură. S-au întâmplat atât de multe lucruri, încât am simțit că îmi explodează creierul. M-am enervat, am țipat la personaje, am recitit profeția și aproape că am izbucnit în râs când am plătit înzecit pentru toate „darurile” primite.

Elias trebuie să învețe cum să treacă spiritele mai repede și să îi controleze pe djinni, care îi pot manimata mintea și exploata slăbiciunile, însă prețul cerut de Mauth amenință să-l distrugă. Helene a văzut prea mult sânge. Prea multă moarte. Nu știu cum izbutește să își țină sub control sentimentele și să lupte în continuare pentru Imperiu. Nu știu care este izvorul puterii ei sau de ce are atât de multă încredere într-un sistem blestemat, ce i-a răpit familia și i-a rănit pe toți cei pe care îi iubea. Iar Laia se află în mijlocul conflictelor, dorința ei de a-l împiedica pe Zburător manimatand-o până în punctul în care este dispusă la orice sacrificiu ca să oprească eliberarea djinnilor.

Finalul doare și taie în carne vie. Nu știu ce planuri are Sabaa Tahir, dar nu vreau să aflu care este limita protagoniștilor. Nu vreau să ajungem în acel punct. Nu vreau să fie distruși, nimiciți de propriile sentimente și aspirații. Și mă tem, chiar foarte tare, pentru că le-a fost furat ceva ce niciodată nu vor mai putea recupera.

Cumva, se presupune că eu TREBUIE să am RĂBDARE până când apare al 4-lea roman. Bună glumă.

O carte geniala, cu niste rasturnari de situatie care te lasa cu gura cascata.

CEA MAI BUNA CARTE DE PE ACEASTA LUNA, CU UN SFARSIT IMPREVIZIBIL, ASTEPTAM URMATORUL VOLUM. MULTUMIM.

Recomand aceasta carte din tot sufletul. Se simte pasiunea si placerea autoarei. Mi-au placut toate personajele, fie pozitive sau negative. Pana si pe Zburatorul l-am indragit, cu toate ca in volumul precedent l-am urat. Profetii i-au inlantuit poporul, asa ca razbunarea e singura solutie.