Pe langa textele preluate in Noul Testament, literatura crestina a primelor secole numara si o serie de texte numite „apocrife” („ascunse”) deoarece ele se citeau in privat. Pana in secolul al IV-lea nu exista o granita clara si unanim acceptata intre textele canonice si celelalte. Dimpotriva, unele texte considerate initial „canonice” au devenit ulterior „apocrife” si invers. Multe episoade si informatii importante pentru crestini au fost preluate de Traditie din literatura „apocrifa”: coborarea la iad a lui Isus, nasterea Mariei si intrarea in Templu, fratii lui Isus, adormirea Maicii Domnului etc. Peretii bisericilor sunt pline de scene care-si au fie originea, fie primele atestari in aceasta literatura. Evangheliile din volum, selectate, introduse si adnotate de Cristian Badilita, specialist al crestinismului timpuriu, alcatuiesc un vast „roman cristologic”. Ele sunt de factura populara si au influentat atat spiritualitatea, cat si iconografia. Credinciosii, teologii consacrati sau in formare vor descoperi o alta fateta a propriei Traditii; cititorul de bun-gust va savura pagini de un farmec si de o densitate unice in literatura lumii.
Fragment din volum:
“Introducere la Evanghelia lui Pseudo-Matei
Protoevanghelia lui Iacob a patruns destul de repede si in Occident. Nu se poate afirma cu precizie daca a existat o traducere fidela si completa in latina a apocrifei (in urma descoperirii foarte recente a unor fragmente, cercetatorii inclina spre aceasta teza) sau daca ea a fost reelaborata in chip original in mediul apusean (opinia dominanta pana acum). Oricum ar fi, ori ca presupunem o traducere integrala in latina, ori ca ne multumim cu ideea unei elaborari in situ, cert este ca la baza ambelor texte se afla modelul grec.
Evanghelia lui Pseudo-Matei are mai multe surse. In primul rand, Protoevanghelia lui Iacob. Apar insa numeroase episoade suplimentare. Unele amintesc de Pseudo-Toma, altele, de Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului. De aceea am si plasat-o, in cadrul antologiei, dupa ele. Distingem doua parti: prima (influentata de Protoevanghelie) cuprinde capitolele 1-17; a doua (influentata de Pseudo-Toma, dar nu numai) merge pana la sfarsit. Pseudo-Matei trebuie citita, asadar, ca un fel de recapitulare a tuturor evangheliilor de pana acum.
Data elaborarii poate fi fixata in a doua jumatate a secolului al VI-lea, secol in care Sfantul Benedict infiinteaza, dupa modelul rasaritean adus de Ioan Casian, primele manastirl occidentale si in care compune Regula Ordinului sau. In notele la Pseudo-Matei, Amann arata ca multe episoade isi tradeaza provenienta monastica - de pilda, viata Mariei in Templu se desfasoara in mod incontestabil dupa randuiala din manastirile benedictine.
Arta sacra occidentala a preluat foarte multe teme din aceasta evanghelie apocrifa. De asemenea, ea a fost sursa de inspiratie pentru scriitorii medievali, in special pentru Iacopo da Varagine si Vincent de Beauvais.
Traducerea s-a facut dupa textul latin publicat de Tischendorf."