Exista o unitate a intregii creatii camusiene-eseuri filozofice,romane si nuvele,piese de teatru-ce se intemeiaza pe aceiasi constiinta sfisiata de tendinte contrare,in egala masura de puternice;gustul pentru actiune si totodata pentru contemplare,detasarea si pasiunea,nevoia logica de a merge pina la ultimele consecinte ale unor premise teoretice si teama de a depasi masura,dragostea de viata si obsesia mortii,o senzualitate arzatoare...