Am cautat sa captez ceea ce s-a petrecut in tranzitia de dupa 1989, de la socialismul rasaritean la societatea deschisa – o incetineala a schimbarii economiei si institutiilor – ca efect al felului de a gandi si pana la urma al culturii. Volumul Die kulturelle Wende. Philosophische Konsequenzen der Transformation. Cotitura culturala. Consecinte filosofice ale tranzitiei (Presa Universitara Clujeana, 2004, 610 p.), rezultat din prelegeri pe care le-am sustinut la universitatile din Munchen si Viena, este locul tentativei. „Cultura conteaza (culture matters)” – aceasta generalizare teoretica, din care Friedrich Tennbruck a facut piatra unghiulara a abordarii „bazelor culturale ale societatii (die kulturellen Grundlagen der Gesellschaft)” si a teoriei „cotiturii culturale (die kulturelle Wende)” a societatilor avansate ale timpului nostru – mi-am asumat-o. Am intreprins in consecinta analize corespunzatoare ale constiintei – ale constiintei filosofice inainte de toate.
Se fac adesea antologii cu autori romani din vremuri mai noi. La o scrutare lucida se poate lesne stabili ca este destula „gandire conformista” in jur. Metehne de genul plierii la realitate fara a-i pune intrebari dificile, insistentei pe fapte secundare spre a ocoli gravitatea situatiilor, declararii intr-un loc a ceva si a contrarului in alt loc, refugiului in „aerata” etica intelectuala spre a evita intalnirea cu o realitate „mizera”, luarii declaratiilor sefilor zilei ca referinta de gandire sunt la fiecare pas. Constantin Brancusi era intr-o exemplara opozitie si de o luciditate remarcabila fata de asemenea atitudini cand spunea ca „in Romania sunt prea multi <distepti> in politica, in arta si in liberele profesii. Nu se poate face arta, politica si meserie intelectuala fara tenacitate si inteligenta. <Disteptii> produc camelota” (Petre Pandrea, Brancusi. Amintiri si exegeze, Meridiane, Bucuresti, 1976, „Pravila” lui Brancusi). Avem astazi, onest spus, indicatori ca situatia ar fi alta? Nu prea se vad. Dimpotriva!