Gradina uitata
Recenzie blog.libris.ro
În Grădina uitată (deja un bestseller pe piaţa de carte internaţională , un roman care a fost aşteptat cu interes şi în România) Kate Morton reuşeşte să preia toate caracteristicile care i-au făcut primul roman atât de popular şi să le dea însă o cu totul altă proporţie. De data aceasta avem de a face cu o împletitură narativă şi mai complexă, în care se încurcă nu mai puţin de trei poveşti, aflate la distanţă de câteva decenii una de celalălalta care gravitează însă în jurul construcţiei unui mister comun. Misterul se asamblează lent şi complicat şi nu se dezleagă până la ultima pagină a cărţii (iar cartea are în jur de 500 de pagini). Coordonatele intrigii circumscriu atmosfera gotică a romanului: secrete, trecut, tragedii de impact asupra unor generaţii, dar fara a fi excluse rezolvarile optimiste. Ca şi în Casa de la Riverton, protagoniştii din Grădina uitată par să facă parte din acea categorie a oamenilor lipsiţi de darul de a se concentra doar pe viitor, impovarati in schimb, de tentaţia privirii inapoi. În romanul lui Kate Morton, reconcilierea trecutului cu prezentul, descoperirea originilor nu par să ţină doar de o curiozitate cu mize minore pentru protagonişti, ci acestea devin nucleele dramatice ale poveştii, devin adevarate misiuni cu rol fundamental în construirea identităţii, în dobândirea eliberării şi siguranţei de sine în prezent.
Aşa cum spuneam, povestea este cât se poate de arborizată şi de întortocheată, fiecare din cele trei mari ramuri narative are în centru trei protagoniste: prima Nell OConnor, o fetiţă abandonată pe un vas cu destinaţia Australia, la începutul secolului XX, care, ajunsă la vârsta maturităţii află de la familia ei adoptivă despre trecutul său enigmatic şi purcede la cercetarea propriilor origini, în anii 70, având drept indicii doar obiectele din geamantanul alb cu care a ajuns în Australia: o carte de poveşti semnată de o autoare cvasinecunoscută şi alte câteva mărunţişuri. A doua protagonistă este Cassandra, nepoata lui Nell, cea care, după moartea bunicii ei in 2005, primeşte, fără explicaţii, drept moştenire o casă în Anglia călătoria de revendicare a moştenirii va fi de fapt şi o călătorie de descoperire a unei istorii de familie zbuciumate, în care spiritul detectivist va face casă bună cu deciziile de schimbare existenţială profundă. În sfârşit a treia protagonistă şi de fapt obiectul cercetării urmaşelor este Eliza Makepeace, misterioasa autoare de poveşti , al cărei destin se leagă de familia aristocratică Mountarchet, rezidentă a conacului de pe moşia Cornwall. Toate aceste destine se vor întâlni, simbolic sau nu, în grădina misterioasă din faţa conacului (şi nu întâmplător, aşa cum veţi remarca, în fond romanul se inspiră puternic şi din clasica poveste pentru copii Grădina Secretă acolo unde o grădină este un simbol dublu al regenerării şi al distrugerii unei familii). Să dezvălui mai mult ar însemna să ştirbesc din farmecul poveştii, să deşir o împletitură pregătită iscusit şi minuţios de Kate Morton.
Vă va lua puţin timp să vă acomodaţi cu tehnica propusă de autoarea australiană, aceea a decupajelor continue şi imprevizibile, a ruperilor de ritm şi a alternanţelor perspectivelor narative năucitoare şi imprevizibile, a puzderiei de personaje (fiecare legat de ramura narativă aferentă) care vă vor asalta (ar fi preferabil să aveţi chiar o foaie şi o hârtie la îndemână, cu ajutorul cărora să schiţaţi arhitectura genealogică atunci când vă veţi simţi copleşit). Cu toate acestea, odată ce veţi depăşi aceste dificultăţi de la debutul lecturii (tocmai întinderea romanului va roda familiaritatea pe care va trebui să o exersaţi cu istoria de familie), vă veţi putea lăsa sedus de misterul construit din mers (veţi avea parte şi de un popas dickensian şi chiar de câteva poveşti semnate Eliza Makepace în care se vor deghiza rezolvările unor enigme).
Dincolo de construcţia epică impresionantă, romanul lui Kate Morton probabil că este interesant tocmai pentru că reuşeşte să impună un gen literar aparte: mistery-ul feminin. Pe de o parte, galeria de personaje este aproape în întregime feminină (figurile masculine sunt fie episodice, fie atât de schematice încât par nişte accesorii de decor). Pe de altă parte, motorul intrigii, departe de a fi vreo conspiraţie, vreo forţă ocultă, departe de a avea implicaţii politice, departe de a privi viitorul omenirii, este legat doar de originea şi raporturile dintr-o familie întinse pe mai multe generaţii. Încercaţi dezlegarea unei enigme cu mize cu adevărat sofisticate: o dezlegare de care nu atârnă soarta planetei, nici măcar viaţa unor personaje, ci doar propriul lor confort psihic şi spiritual.
GRADINA UITATA - Kate Morton Editura Humanitas, 2011
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Gradina uitata
"Gradina uitata", cel de-al doilea roman al lui Kate Morton, egaleaza succesul international al cartii sale de debut, "Casa de la Riverton", devenind, in 2008, mai intai bestseller in Australia, apoi bestseller Sunday Times in Marea Britanie si bestseller New York Times in SUA. In anul 2009 a fost recompensat cu General Fiction Book of the Year, in cadrul Australian Book Industry Awards (ABIA). Romanele lui Kate Morton sunt publicate in peste treizeci si cinci de tari.
In ajunul Primului Razboi Mondial o fetita este gasita la bordul unui vas cu destinatia Australia. O femeie misterioasa, supranumita Autoarea, ar fi trebuit sa o aiba in grija, dar aceasta a disparut fara urma. In noaptea in care implineste douazeci si unu de ani, Nell O'Connor afla un secret care ii va marca destinul. Peste cateva zeci de ani, ea porneste in cautarea adevaratei sale identitati, intr-o calatorie avand drept punct final un conac ciudat, despre care se crede ca ar fi bantuit, Blackhurst, candva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intra in posesia unei mosteniri neasteptate. Conacul Blackhurst si gradina sa uitata dezvaluie treptat secretele familiei Mountrachet, dand la iveala legatura dintre cele trei femei, apartinand unor generatii diferite, ale caror destine exceptionale se continua unul pe celalalt.
"De cum pasi pe poarta, Cassandra fu din nou izbita de linistea grea si ciudata care invaluia casuta. Dar mai era si altceva, ce simtea dar nu putea sa descrie. Un sentiment straniu de complicitate, de parca, trecand pragul, accepta un pact ale carui reguli nu le cunostea. Venise ceva mai devreme decat data trecuta si razele soarelui se zbenguiau in gradina. Gradinarul trebuia sa apara peste vreun sfert de ora, asa ca isi puse cheia la loc in buzunar si se hotari sa cerceteze locul.
O poteca ingusta de piatra, napadita aproape in intregime de muschi, serpuia catre intrarea din fata, ca sa dispara apoi dupa colt. Buruienile de langa casa crescusera inalte si vanjoase si-a fost nevoita sa le smulga ca sa poata pasi mai departe.
Era ceva in gradina asta care-i amintea de curtea din spatele casei lui Nell, din Brisbane. Nu atat plantele, cat atmosfera. De cand o stia Cassandra, gradina lui Nell fusese o invalmaseala de flori de casa, ierburi aromatice si plante anuale viu colorate. Cu potecute de ciment serpuind printre ele, atat de diferita de celelalte gradini din zona, cu peluzele lor arse de soare si tufele scorojite de trandafiri plantate in cauciucuri de masina varuite in alb.
Cassandra a ajuns in spatele casei si s-a oprit. Un maracinis de aproape trei metri inaltime crescuse de-a curmezisul potecii. S-a apropiat, inaltandu-se pe varfurile picioarelor ca sa poata vedea dincolo de el. Parea uniform, linear, de parca plantele ar fi format un zid.
A pasit de-a lungul rugilor, atingand usor cu mana frunzele zdrentuite de iedera. Inainta cu greu, desisul ii trecea de genunchi si era pe punctul sa-si incurce picioarele in el. Ceva mai incolo, pe la mijloc, a observat un gol in maracinis, ca o gaura mica, din care nu razbatea nici o raza de lumina, de parca in dosul lui s-ar fi aflat ceva solid. Cassandra a bagat mana, atenta sa nu se zgarie, aplecandu-se pana cand desisul i-a cuprins tot bratul, pana la umar. Si degetele i s-au lovit de ceva tare. "
Descrierea produsului
"Gradina uitata", cel de-al doilea roman al lui Kate Morton, egaleaza succesul international al cartii sale de debut, "Casa de la Riverton", devenind, in 2008, mai intai bestseller in Australia, apoi bestseller Sunday Times in Marea Britanie si bestseller New York Times in SUA. In anul 2009 a fost recompensat cu General Fiction Book of the Year, in cadrul Australian Book Industry Awards (ABIA). Romanele lui Kate Morton sunt publicate in peste treizeci si cinci de tari.
In ajunul Primului Razboi Mondial o fetita este gasita la bordul unui vas cu destinatia Australia. O femeie misterioasa, supranumita Autoarea, ar fi trebuit sa o aiba in grija, dar aceasta a disparut fara urma. In noaptea in care implineste douazeci si unu de ani, Nell O'Connor afla un secret care ii va marca destinul. Peste cateva zeci de ani, ea porneste in cautarea adevaratei sale identitati, intr-o calatorie avand drept punct final un conac ciudat, despre care se crede ca ar fi bantuit, Blackhurst, candva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intra in posesia unei mosteniri neasteptate. Conacul Blackhurst si gradina sa uitata dezvaluie treptat secretele familiei Mountrachet, dand la iveala legatura dintre cele trei femei, apartinand unor generatii diferite, ale caror destine exceptionale se continua unul pe celalalt.
"De cum pasi pe poarta, Cassandra fu din nou izbita de linistea grea si ciudata care invaluia casuta. Dar mai era si altceva, ce simtea dar nu putea sa descrie. Un sentiment straniu de complicitate, de parca, trecand pragul, accepta un pact ale carui reguli nu le cunostea. Venise ceva mai devreme decat data trecuta si razele soarelui se zbenguiau in gradina. Gradinarul trebuia sa apara peste vreun sfert de ora, asa ca isi puse cheia la loc in buzunar si se hotari sa cerceteze locul.
O poteca ingusta de piatra, napadita aproape in intregime de muschi, serpuia catre intrarea din fata, ca sa dispara apoi dupa colt. Buruienile de langa casa crescusera inalte si vanjoase si-a fost nevoita sa le smulga ca sa poata pasi mai departe.
Era ceva in gradina asta care-i amintea de curtea din spatele casei lui Nell, din Brisbane. Nu atat plantele, cat atmosfera. De cand o stia Cassandra, gradina lui Nell fusese o invalmaseala de flori de casa, ierburi aromatice si plante anuale viu colorate. Cu potecute de ciment serpuind printre ele, atat de diferita de celelalte gradini din zona, cu peluzele lor arse de soare si tufele scorojite de trandafiri plantate in cauciucuri de masina varuite in alb.
Cassandra a ajuns in spatele casei si s-a oprit. Un maracinis de aproape trei metri inaltime crescuse de-a curmezisul potecii. S-a apropiat, inaltandu-se pe varfurile picioarelor ca sa poata vedea dincolo de el. Parea uniform, linear, de parca plantele ar fi format un zid.
A pasit de-a lungul rugilor, atingand usor cu mana frunzele zdrentuite de iedera. Inainta cu greu, desisul ii trecea de genunchi si era pe punctul sa-si incurce picioarele in el. Ceva mai incolo, pe la mijloc, a observat un gol in maracinis, ca o gaura mica, din care nu razbatea nici o raza de lumina, de parca in dosul lui s-ar fi aflat ceva solid. Cassandra a bagat mana, atenta sa nu se zgarie, aplecandu-se pana cand desisul i-a cuprins tot bratul, pana la umar. Si degetele i s-au lovit de ceva tare. "
Detaliile produsului