Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
Oameni si Carti
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781
Lidia Bodea
Lidia Bodea
                                                                                                                                                                                         Foto: Radu Sandovici
În loc de prezentare – câteva fragmente dintr-un interviu pe care mi l-a propus Mihaela Frank, pe-atunci (2015) redactor-șef adjunct la Elle
Cum ai ajuns aici? Câte ceva despre parcursul tău profesional
 
Geografic, am ajuns aici (adică la București), lăsând în urmă două orașe: cel în care m-am născut, Câmpulung-Moldovenesc, apoi Iașiul, orașul în care mi-am făcut studiile și ucenicia, ca editor. Jumătate de liceu de matematică-fizică, jumătate de filologie și din nou filologie: facultate, master, doctorat – toate la Universitatea din Iași; redactor, redactor-coodonator, redactor-șef, director editorial – toate la Editura Polirom, tot din Iași. Cronologic, 1974, 1992, 1996. Director editorial la Humanitas din 2005 și director general din 2007. Nimic spectaculos, nimic imprevizibil, așadar, cel puțin nu din punctul de vedere al CV-ului! Altfel, sigur că printre cele înșirate rece mai sus se strecoară și ingredientele șansei și neșansei, ale întâmplării pur și simplu, ale încăpățânării ori renunțării, curajului sau fricii...  Am avut imensul noroc să întâlnesc unul, doi, câțiva oameni care să creadă în mine exact atunci când eu mă pregăteam să nu mai dau nici doi bani pe mine. Da, cred că acesta e răspunsul cuvenit: am ajuns aici datorită acestor câțiva oameni care-au avut încredere în mine.
  
Dacă te-ar ruga cineva să-ți faci un autoportret, ce i-ai spune despre tine? 
 
Există o întrebare oarecum standard la interviurile de angajare (,,Spuneți-mi câteva cuvinte despre dvs.”) pe care încerc din răsputeri s-o evit, convinsă fiind că, în locul celui aflat la interviu, m-aș bloca iremediabil într-un încăpățânat, dar și foarte sincer ,,habar n-am ce să spun despre mine”!
Nu mi-e deloc la îndemână să-mi fac autoportretul, e o ,,lucrare” dificilă, paradoxală, un demers primejduit la tot pasul de-o mulțime de subiectivități, inclusiv de subiectivitatea de a te vrea… obiectiv. Dacă aș fi pictor, aș alege formula aceea de autoportret pierdut în tablou, cum face Manet atunci când se reprezintă și pe el, dimpreună cu alte personaje, în câteva dintre pânzele sale. Totuși, dacă-mi dai voie să împrumut portretul făcut de cineva altcuiva și să spun că mă recunosc în el, atunci pot răspunde așa: ,,ar trebui să poarte între oameni/o vinietă: atenție fragil aici griji mari.” E o poezie splendidă, În Țara oglinzii,  din Cum continuă povestea, cartea de poeme a Ioanei Pârvulescu.
9 (3 x 3) Recomandări (unele-nsoțite de câteva citate-nvățate pe de rost)

Baroque, mon amour. Editura Baroque Books & Arts
1. Dean Burnett, Creierul idiot, traducere de Mihai-Dan Pavelescu (Citez, integral, postfața autorului: ,,Așadar acesta este creierul. E impresionant, nu-i așa? Dar și puțin cam prost.” Adaug și dedicația: ,,Dedic această carte tuturor oamenilor cu creier. Care nu sunt ușor de suportat, așa că bravo vouă!”)
2. Jean d’Ormesson, Ciudată e lumea, până la urmă!, traducere de Tania Radu
3. Kassia St Clair, Culorile și viața lor secretă, traducere de Mihai Moroiu (,,Oscar Wilde a fost arestat în fața Hotelului Cadogan din Londra în aprilie 1895. A doua zi, Westminster Gazette a apărut cu următorul titlu: Arestarea lui Oscar Wilde ținând la subraț o carte galbenă. Ce persoană decentă s-ar încumeta să umble pe stradă cu o carte galbenă la subraț?” – mai departe, aflăm că, în epocă, literatura senzaționalistă și libertină apărea între coperte galbene.)


Literatură. Ce-am citit primăvara-vara asta
1. Lucian Dan Teodorovici, Cel care cheamă câinii, Editura Polirom
2. Haruki Murakami, Pădurea norvegiană, Editura Polirom, traducere de Angela Hondru
3. Mihail Șișkin, Scrisorar, Editura Curtea Veche, traducere de Antoaneta Olteanu (,,Veșnicia a sărit pe apă de vreo două ori și s-a dus, bâldâbâc, la fund, au rămas numai cercurile, și ele pentru scurtă vreme.”)
 
Junior.  Da, citesc uneori cărți pentru copii, îmi fac bine
1. Iulian Tănase, Alexia Udriște (ill.), Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat, Editura Nemi (,,Nu sunt scaune, sunt patlupede…”)
2. Veronica D. Niculescu, O vară cu Isidor, Editura Polirom
3. Terry și Eric Fan, Grădinarul Nopții, Editura Humanitas, traducere de Iustina Croitoru (,,Dar locuitorii orășelului se schimbaseră pentru totdeauna.”)

RECOMANDARI
ALTE PERSONALITATI

sus
Feedback Wishlist