Ar fi probabil de-a dreptul clișeic să mai spun că despre iubire s-a scris și se va mai scrie cât va dura omul pe pământ. Când elogiată, când blamată, când motor al istoriei, când sursă a dramelor exclusiv individuale, când sursă de armonie, când sursă de vrajbă, chipurile contradictorii, cameleonice ale iubirii nu încetează să inspire, să fascineze, să dea naștere celor mai memorabile povești. Tocmai pentru că e o temă atât de ofertantă, atât de generoasă, m-am apropiat relaxat, fără teamă de plictiseală, de colecția de povestiri a lui Cehov, publicată în cea mai nouă serie de literatură a Editurii All, Iubiri de altă dată. Ca și în cazul volumului lui Edmondo de Amicis (Iubire și gimnastică) pe care l-am citit acum ceva vreme, acolo unde l-am descoperit pe prozatorul italian într-o narațiune surprinzătoare și în cazul micropoveștilor semnate de scriitorul rus, m-am bucurat să mi se dezvăluie o altă față a lui Cehov, departe de cea a observatorului subtil al oamenilor călduți, plictisiți și nostalgici din Livada cu Vișini (de exemplu). Cu alte cuvinte, citind povestirile lui Cehov, m-am bucurat să descopăr o față mult mai caldă, mai indulgentă, mai plină de umor a maestrului rus.

Volumul O mică glumă cuprinde 8 narațiuni care gravitează în jurul iubirii. Mai degrabă am putea spune că volumul este un inventar cuceritor, deloc pretențios, al ipostazelor și funcțiilor pe care le poate căpăta sentimentul amorului. În Lecții dragi iubirea ne este înfățișată în dimensiunea ei total imprevizibilă: (ne)inspirata decizie de a învăța limba franceză îl face pe Vorotov să se îndrăgostească fără opreliști de riguroasa sa profesoară Anita. În Polinka descoperim limbajul codificat al amorului, care poate îmbrăca chiar și caracterul convențional al unei discuții comerciale. Doctorul ne aduce aminte de faptul că există iubiri care pot condiționa la rândul lor alte iubiri: îndrăgostită iremediabil de curantul ei, Olga îi spune, într-o încercare disperată de a-l înduplecă, că el este tatăl propriului ei fiul tratat de medicul rus. Ionîci ne lasă să aruncăm o privire asupra consecințelor iubirii neîmplinite (deci asupra capacității dragostei de frânge vieți): Starțev și Vera, aflați într-o constantă desincronizare emoțională ajung să trăiască bătrâneți amare. Iubire ne aduce în prim plan dimensiunea consolatoare a amorului: acea dragoste capabilă să eclipseze rutina plictisitoare a căsniciei și banalitatea partenerilor, în vreme ce Doamna cu cățelul explorează caracterul durabil și intens pe care îl poate căpăta dragostea la vârste la care mulți se socotesc secătuiți emoțional. Am să amintesc desigur și de povestirea care dă titlu volumului, cea în care descoperim forța impresionantă pe care iubirea o poate imprima unei declarații: un te iubesc, rostit chiar și în glumă, poate lăsa urme pentru eternitate.

Lecția (dacă putem vorbi de așa ceva) din povestirile lui Cehov e concludentă: iubirea pare să aibă un statut divin – e omniprezentă (răsare în cele mai variate medii, din cele mai banale situații, se naște la toate vârstele) și e omnipotentă (e capabilă să miște cele mai viciate sau mai respectabile suflete – chiar și pe burghezii suficienți, aparent lipsiți de vigoare). Cu iubirea te poți juca, îi poți rezista, i te poți preda, cert e că ea pretinde cu siguranță o reacție – iubirea din povestirile lui Cehov nu pare să suporte niciodată jumătăți de măsur㠖ea își provoacă de fiecare dată protagoniștii care nu au cum să rămână neutri.

Purtat printre atâtea ipostaze ale amorului, la finalul lecturii am ajuns la concluzia unuia din protagoniștii scriitorului rus: nu contează din ce pahar bei, atâta timp cât te îmbeți. Așadar, când vine vorba de cupa cu amor, indiferent de ce soi ar fi el, părem să o golim de fiecare dată cu entuziasm. Încercați această tavă rusească încărcată de pahare cu amor… o veți degusta cu mare plăcere.

O MICA GLUMA – Anton Pavlovici Cehov, Editura All, 2012

Sever Gulea pentru blog.libris.ro