Fără să fiu un fan sau măcar un cunoscător al lucrărilor și biografiilor generației Beat, nu am rezistat tentației de a parcurge un volum inclus recent pe lista de reduceri definitive (cărți cu 10 lei) a Editurii Polirom. E vorba de o carte cu un titlu paralizant Și hipopotamii au fiert în bazinul lor (un titlu preluat de altfel dintr-o știre de radio despre un incendiu la o grădină zoologică), scrisă la patru mâini, de doi mari scriitori care au modelat o generație (William S.Burroughs și Jack Kerouac), nepublicată timp de aproape jumătate de secol, anunțată de editor drept o poveste polițistă aparte, inspirată dintr-un caz real. Cu excepția acestei ultime trăsături (în fond, multe din romanele lui Kerouac sau Burroughs sunt de fapt prelungiri sau oglindiri fictive ale propriilor biografii), recunosc că această combinație oarecum senzaționalistă de tăieturi informaționale inedite despre roman mi-au stârnit curiozitatea.

Fiind un produs al generației Beat, desigur că, și în acest roman tabuurile sunt atacate frontal, fără probleme. Însă nu doar tabuurile legate de orientarea sexuală sau consumul de droguri cad victimă scriitorilor americani ci și convențiile literare. În ciuda faptului că avem de a face cu o pretinsă și anunțată poveste polițistă, proiectată în perioada de glorie a detectivilor hard-boiled (mijlocul anilor 40), construcția romanului răstoarnă aranjamentele tipice ale acestei specii literare. În loc să debuteze cu o crimă care să ridice suspiciuni, să declanșeze o anchetă plină de suspans și să provoace cititorul cu aflarea și prinderea criminalului, romanul lui Burroughs și Kerouac așază crima la final, dezvăluind explicit autorul ei, urmărind mai degrabă evenimentele care s-au petrecut înaintea acestei tragedii. Iar acest lucru se întâmplă probabil pentru ca omorul sau ancheta polițistă nu sunt pârghiile narative care împing povestea celor doi scriitori, ci mai degrabă elemente care vin să completeze decorul și atmosfera evocate: America din preajma finalului celui de-al Doilea Război Mondial și tinerii ei intelectuali rebeli.

Romanul este scris din perspectivele alternante ale celor două personaje principale (în spatele cărora se află William Burroughs, respectiv Jack Kerouac). Mike Ryko este un finlandez roșcat de 19 ani, cu ambiții scriitoricești care visează să ajungă la Paris, în Cartierul Latin (ecourile epocii lui Hemingway se fac încă simțite așadar). Pentru a-și îndeplini dorința de evadare, Mike plănuiește să plece cu un cunoscut, Philip, pe un vapor care se îndreaptă spre Europa, asumând slujbe de marinari. Pe de altă parte, celălalt povestitor, Will Dennison, prieten cu Mike, pare un tip mai încet, mai morocănos, genul de cowboy discret (așa cum îl vede chiar Mike) care lucrează, din când în când și ca detectiv (deși slujba sa pare să conste mai degrabă în a face o serie de comisioane pentru șeful său). Ryko și Dennison sunt parte dintr-un grup de de tineri libertini și emancipați, cărora nimic nu le este străin: hălăduind prin oraș de dimineața până seara, zăbovind prin baruri sau prin apartamente (acolo unde ușile trântite îți dau senzația că te-ai afla în Bordelul Iadului) gașca lui Mike și Will amestecă marijuana, morfina, whiskyul la orice oră, cu petrecerile dar și cu discuțiile aprinse pe teme precum creația, irosirea, căsătoriile interrasiale sau societatea perfectă. Simpatiile heterosexuale dar și cele homosexuale își găsesc locul fără probleme în viața acestor tineri, în fapt una din aceste povești de amor cu năbădăi, între doi dintre băieți Philip și Al va accelera pregătirile de plecare ale lui Mike și va stârni curiozitatea lui Will .

În atmosfera aceasta excentrică, generoasă și boemă, unde nu numai că totul e posibil, dar totul pare să fi fost făcut deja se simte totuși un aer de epuizare, o senzație de plictiseală discretă, fără leac. Cumva, gașca lui Mike și Will, prin stilul de viață împrăștiat și repetitiv dă impresia că mai degrabă își omoară timpul, decât că celebrează viața boem. Asadar, crima aparent imprevizibilă de la finalul romanului nu vine să provoace un șoc, să dea peste cap o ordine preexistentă ci se integrează relativ banal, ca o experiență printre altele, în lumea lui Ryko și Dennison.

Poate tocmai de aceea, senzația finală pe care o ai la finalul romanului este că protagoniștii lui Burroughs și Kerouac sunt niște îmbătrâniți prematur: personaje îndrăznețe și deschise , dar cu sensibilități estetice și morale atât de tocite, încât nimic nu pare să le mai poată marca profund existența, personaje care alunecă, fără lamentări, într-o dulce-amară derivă existențială care îi eliberează și îi încarcerează în același timp.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro