Indiferent de deceniul, ideologia sau problematica pe care o investigheaza, indiferent ca se ocupa de reprezentarile transversale (la fixarea carora participa operele mai multor scriitori) sau de cele individuale (care angajeaza doar opera unui singur autor), eseurile Sandei Cordos traseaza o harta a literaturii romane postbelice, evidentiind ideologii literare si reprezentari comunitare acute si de neignorat, si dau seama, astfel, de forta de reprezentare a literaturii, ca si de puterea de seductie a lumii asupra careia se exercita, cu atit mai seducatoare (intr-o ecuatie proprie artei) cu cit este mai primejdioasa.
„Sanda Cordos are acel har al formularilor memorabile ce vine din misterul talentului pe care nu-l poate substitui nici o tehnica de redactare, oricit de bine deprinsa. Radicalismul nu lipseste , dar fara a fi unul cliseizat si declarativ, susceptibil de conformism; e un atribut al cercetarii temeinice, duse pina la „radacina” lucrurilor, inclusiv in privinta datelor si faptelor de istorie literara.” (Mircea Iorgulescu)
„Sanda Cordos traieste cu cartile, traieste cartile. Sanda Cordos chiar vibreaza, nu se preface. Din acest punct de vedere, al vibralitatii, ea e, poate, adevaratul si singurul urmas al lui Lucian Raicu. Si asta cu atit mai mult cu cit si pe Sanda Cordos o impresioneaza fondul de umanitate al operei, iradianta ei sufleteasca, nu mofturile si sofisticariile. O critica deodata calda si severa nu-i reuseste decit Sandei Cordos – ultimul critic roman cu inima si care profeseaza fata de literatura o
dragoste cu discernamint.” (Al. Cistelecan)