Mai-mult-ca-trecutul. Jurnal: 31 august 1988 - 12 decembrie 1989
Mai-mult-ca-trecutul. Jurnal: 31 august 1988 - 12 decembrie 1989
Nimeni nu mai are incredere in nimeni, nimeni nu mai este alaturi de nimeni, o asociere este o utopie, un gest de sprijin al cuiva sau a ceva, aproape de neimaginat. Suntem singuri, cu desavarsire singuri, nu doar in istorie, ca popor, ci si in eternitate, ca oameni. De aceea, in toata devenirea noastra am reusit numai lucrurile care puteau fi facute de unul singur (poezia, de exemplu) si am fost jalnici sau pur si simplu inexistenti in domeniile in care ar fi fost nevoie de cea mai elementara asociere sau solidarizare.
Tot ce se intampla si felul incredibil, usor suspect, in care se intampla par a spune ca toata durerea, toata suferinta unei jumatati de secol a fost fara sens. Ceea ce nu pot accepta. Exista in mine o convingere subterana, ascunsa, nemarturisita pentru ca nu stiu cum ar putea fi formulata inteligibil, care imi spune ca nici o suferinta nu poate fi zadarnica si ca tarile care ies acum din intuneric si teroare nu pot, nu trebuie sa-si doreasca pur si simplu sa devina asemenea celor ce nu au fost acolo, ca societatile care se inventeaza acum trebuie sa adauge libertatii si bunastarii statelor apusene si picaturile de umanitate distilate din suferin?a pe care au indurat-o.
Pentru ca cel mai greu dintre toate enormele eforturi la care este supus spiritul creator, intr-o lume si intr-un timp ca acesta, este acela de a privi cu neinduplecare tot raul, toata uratenia din jur, gasind in acelasi timp puterea de a descoperi urmele de frumusete si bine capabile sa pastreze vie iubirea care misca soarele si celelalte cuvinte.
83.52Lei
83.52Lei
Primești 83 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Nimeni nu mai are incredere in nimeni, nimeni nu mai este alaturi de nimeni, o asociere este o utopie, un gest de sprijin al cuiva sau a ceva, aproape de neimaginat. Suntem singuri, cu desavarsire singuri, nu doar in istorie, ca popor, ci si in eternitate, ca oameni. De aceea, in toata devenirea noastra am reusit numai lucrurile care puteau fi facute de unul singur (poezia, de exemplu) si am fost jalnici sau pur si simplu inexistenti in domeniile in care ar fi fost nevoie de cea mai elementara asociere sau solidarizare.
Tot ce se intampla si felul incredibil, usor suspect, in care se intampla par a spune ca toata durerea, toata suferinta unei jumatati de secol a fost fara sens. Ceea ce nu pot accepta. Exista in mine o convingere subterana, ascunsa, nemarturisita pentru ca nu stiu cum ar putea fi formulata inteligibil, care imi spune ca nici o suferinta nu poate fi zadarnica si ca tarile care ies acum din intuneric si teroare nu pot, nu trebuie sa-si doreasca pur si simplu sa devina asemenea celor ce nu au fost acolo, ca societatile care se inventeaza acum trebuie sa adauge libertatii si bunastarii statelor apusene si picaturile de umanitate distilate din suferin?a pe care au indurat-o.
Pentru ca cel mai greu dintre toate enormele eforturi la care este supus spiritul creator, intr-o lume si intr-un timp ca acesta, este acela de a privi cu neinduplecare tot raul, toata uratenia din jur, gasind in acelasi timp puterea de a descoperi urmele de frumusete si bine capabile sa pastreze vie iubirea care misca soarele si celelalte cuvinte.
Detaliile produsului
De același autor
Review-uri
carmen liatris
12/10/2023 16:44
Iată că la peste 3 decenii de la revoluție, se mai descoperă literatură de sertar. Valoroasă din multe puncte de vedere, printre care: (1) textul e populat de mulți oameni de pe-atunci, de toate felurile (scriitori cunoscuți sau în devenire, funcționari, vecini, țărani, orășeni etc.) și de toate caracterele (solidari cu binele, curajoși, fricoși etc.), ceea ce ilustrează destul de consistent o structură a societății vremurilor; (2) textul ne reamintește autentic și în detaliu câtă energie trebuia să-ți consumi pentru simpla supraviețuire (un personaj principal aș putea spune că-l constituie cartofii - ar putea fi amuzant, dacă n-ar fi așa tragic; (3) textul relatează greutățile de zi cu zi ale vieții obișnuite: cu ce bătaie de cap reușeai să schimbi o butelie, să-ți repari mașina, să o alimentezi cu benzină ș.a.m.d., ce omniprezență avea pe-atunci frigul - afară, în casă, în suflet, în relațiile cu semenii); (4) jurnalul e autobiografia unei aparente înfrângeri a poetei de către un sistem opresiv, în timp ce sunt consemnate și înfrângerile celorlalți prin desolidarizare, ori micile victorii prin țâșnirea la suprafață a ceea ce este uman.
De urmărit și emisiunea lui Cătălin Ștefănescu în care este invitată Ana Blandiana, unde se vorbește despre Jurnal (se poate găsi pe YouTube).
Nu în ultimul rând, am apreciat de două ori mai mult volumul primit de la Libris, pentru că are autograful scriitoarei.
Arată mai mult
Cititorul 183926
21/09/2023 11:50
Uimitor amestecul acesta de fragilitate și forță care există la Ana Blandiana. Intr-o vreme când tot ce am trăit înainte de 1989 pare să fie intenționat dus în derizoriu, e bine ca mai sunt asemenea personalități care restabilesc adevărul.
Arată mai mult
gabriel cretu
08/09/2023 18:23
Am asteptat cu nerabdare aceasta carte, am cumparat-o si o citesc cu sufletul la gura, cu multa dragoste, o autoare minunata!
Arată mai mult
