„Desi n-am trecut cu vederea cartile celor mai vrednici de cinstire si ale celor mai vestiti autori, de la care, ca de la cei mai de seama maestri, poti doar sa te alegi cu cele mai bune invataturi si exemple, totusi cele doua carti asupra carora am cugetat cu precadere, si de care nu ma voi cai niciodata ca m-am slujit, au fost Lumea si Teatrul. Prima imi infatiseaza atatea si atatea caractere felurite ale oamenilor si mi le zugraveste asa de firesc, incat par zamislite tocmai spre a-mi oferi din belsug subiecte pentru comedii frumoase si pline de invataminte. Ea imi arata semnele, puterea si urmarile tuturor patimilor omenesti […]; de aceea, din aceasta carte, tot rasfoind-o si tot chibzuind asupra ei, culeg, in orice imprejurare si indeletnicire din viata mea, ceea ce este intru totul trebuincios pentru cine doreste sa impli¬neasca cu oarecare cinste profesia mea. Cea de-a doua carte, adica Teatrul, ma invata, atunci cand o rasfoiesc, in ce culori trebuie sa zugravesc pe scena caracterele, patimile, intamplarile pe care le des¬copar in cartea Lumii; cum trebuie sa le conturez pentru a le scoate mai mult in relief si care sunt nuantele ce le fac mai placute privirilor sensibile ale spectatorilor.“ (Carlo GOLDONI)  Fragment din carte:

"TOMO VIII L'Autore a chi legge

Finalmente nell'anno 1722 fui ricevuto nel Collegio Ghislieri. Questo Collegio, composto di quaranta Alunni, vien governato da un Sacerdote Secolare, che ha titolo di Prefetto, ed era in quel tempo il Reverendissimo Don Jacopo Francesco Bernerio, Dottore, Protonotario apostolico e pubblico Lettore di Jus Civile nell'Universita di Pavia, uomo celebre non meno per la pieta, che per il sapere. Appena entrato in Collegio, mi diedi subito a studiar la legge. Questo studio, siccome quello della Medicina e della Teologia, si fanno nella pubblica Universita, onde i Collegiati sono obbligati a sortire, e si valgono di tal pretesto per divertirsi. Io non so, se piii abbia studiato, o piii mi sia divertito. Credo di aver fatto l'uno e l'altro egualmente. Poiche, circa allo studio, so ch'io non era degl' inferiori, e circa al divertimento, io non la cedeva a nessuno.


TOMUL VIII Autorul catre cititori

In sfarsit, in 1722 am fost primit la Colegiul Ghislieri. Acesta are patruzeci de studenti si este condus de un preot de mir, cu titlul de prefect, care la vremea aceea era Sfintia Sa Jacopo Francesco Bernerio, doctor, protonotar apostolic, si lector in drept civil la Universitatea din Pavia, un om vestit atat pentru credinta, cat si pentru cultura sa. De indata ce am intrat la colegiu, m-am apucat degraba sa invat legile. O asemenea invatatura, la fel ca medicina sau teologia, se face la universitate, unde cei inscrisi la colegiu sunt obligati sa se duca; ei insa se folosesc de acest prilej ca sa iasa sa petreaca. Eu unul nu stiu daca mai mult am invatat sau am petrecut. Cred ca am facut, in egala masura, ambele lucruri. Astfel ca in privinta invataturii nu ma numaram printre cei mai slabi, iar in privinta petrecerii le-o luam inainte tuturor. "