“Prima editie din Jurnalul lui Lev Tolstoi a aparut la Editura Univers, in doua volume (in anii 1975 si 1976 – vol. I: 1847-1895, vol. II: 1896-1910), incluse in colectia „Corespondenta, memorii, jurnale”. Traducerea a realizat-o Janina Ianosi; prefata, tabelul cronologic, notele si comentariile – Ion Ianosi. Respectiva editie a reprezentat o selectie din textul integral al editiei academice rusesti Polnoe sobranie socinenii (iubileinoe izdanie), Opere complete (editie jubiliara). Din volumele 1-90 (Moscova-Leningrad, 1928-1958), am folosit cele treisprezece volume de jurnal, 46-58 (aparute intre 1934 si 1958). Orientativ, am consultat si o editie de Opere in douazeci de volume (din 1965) – volumele 19 si 20. In alegerea textelor am urmarit devenirea si dominantele coplesitoarei personalitati a marelui scriitor, tinand seama si de interesele publicului cititor romanesc.

Editia a II-a i s-a datorat Editurii Elit (tiparita, fara specificarea datei, in 2000). Ea a urmat, cu unele renuntari si cateva completari, varianta initiala, dar si pe baza confruntarii textelor cu cele retinute intr-o selectie ruseasca ulterioara, in douazeci si doua de volume, Sobranie socinenii v dvadtati dvux tomah (Moscova, 1985), Opere in douazeci si doua de volume, volumele 21 si 22. Am constatat cu acel prilej coincidenta intre majoritatea textelor retinute initial de noi si de alcatuitorul respectivei editii rusesti, dar si unele deosebiri: sunt acolo prezente fie pasaje „teoretice” mai ample, fie altele cu adresa recognoscibila doar de catre cititorii autohtoni familiarizati cu mediul specific vremii – in schimb, sunt omise atat detalii biografice considerate a fi prea intime (mai ales erotice, in genere legate de starea corporala, de sanatate ori boala), cat si multe accente sociale considerate de editorul rus de atunci ca indezirabile prin ascutisul lor critic (cu deosebire, cele la adresa revolutiei, marxismului, socialismului). In ceea ce ne priveste, le-am pastrat si pe unele, si pe celelalte, in schimb nu am dorit – cu rare exceptii – sa incarcam selectia noastra cu expozeuri lungite, care oricum variaza idei cunoscute. Amintita editie rusa ne-a servit, mai degraba, pentru suplimentarea acribiei de care am incercat sa dam dovada inca din anii saptezeci ai secolului trecut.

Am urmat aceeasi cale si la revederea si imbunatatirea textului pentru prezenta editie, a III-a, finalizata, dupa alti cinci ani, prin bunavointa Editurii Fundatiei Culturale Ideea Europeana.” (Ion Ianosi)