„Cum ar fi sa incepi sa pictezi universul si pe creator, privind aici si privind dincolo? Cum ar fi daca descrierea transcendentului nu s-ar mai incurca in cuvinte – greu de tradus, greu de interpretat –, ci s-ar limita la forme si culori, mai usor de trecut de la unul la altul, ca senzatie, dar si ca mesaj, ca emotie, dar si ca sentiment? Cum ar fi daca divinitatea insasi ti-ar poza pentru un tablou pe care fiecare generatie il incearca si il rateaza? Si cum ai separa negrul de negru, cel de aici si cel de dincolo, daca ti s-ar largi orizontul dincolo de imediat, de senzitiv, de stiinta exacta? Cat de uimit ai fi si cat de greu ti-ar fi sa povestesti totul celorlalti!“ - Vlad T. Popescu

    „Cantemir opune cunoasterea empirica obtinuta prin filozofie, stiinta sau magie naturala pe care o descrie printr-o metafora plastica a maurului care se da drept European, stiintei sacre obti­nuta prin revelatie si fara interferenta ratiunii, a mintii omenesti supusa erorii si fricilor noastre. El cauta Adevarul simplu, unic, acelasi despre care vorbesc pe limba «fiziceasca» oamenii de stiinta si pe limba «teologiceasca» oamenii credintei, care face lumina chiar si in labirintul cunoasterii senzoriale. Cartea lui Cantemir este un opus alchemicum prin care intreprinde o critica a lui Aristotel si a mecanicii clasice de pe o pozitie relativista.“ - Bogdan-Mihai Mandache