Prefata de Doris Mironescu.
Surprinde si atrage in acest roman contrastul dintre cenusiul existential pe care protagonistul, Tudor, un ziarist trecut de treizeci de ani, il ineaca in vizite zilnice la crisma de cartier si crimpeiele colorate, exotice care i se desfasoara pe dinaintea ochilor. Printre plictiseli familiale si aparenta monotonie de „drum egal al fiecarei zile” se strecoara povestea Zenaidei din Babadag, care fuge de la un tata de imprumut, nea Tirtic, ajunge „artista” intr-o trupa de rusi, aterizeaza in viata abulica a lui Tudor si incepe sa se rafineze, asemenea unei Eliza Doolittle sau a unei Galatee – dupa cum se amageste eroul. Dar, pe linga ea, „curg” nestavilite nenumarate alte mici istorii: a cosarului de la barul „Carmen”, preocupat de politica din Braila natala, a lui Sile, vecinul care nu-si plateste intretinerea, dar pindeste cea mai mica abatere a celorlalti de la regula, a lui nea Ambrozie, justitiarul din Suceava care merge la Strasbourg, „la Curtea Europeana”, cu un autobuz de nedreptatiti. Sint, toate, istorii care marcheaza grotescul si, in egala masura, pitorescul balcanism, facindu-ne sa zimbim sau sa meditam, ca si cum ar fi actorii „altui film”.
„Cartea este una ce se cere citita pe indelete. Lectorul grabit va pierde esentialul din aceasta poveste risipita printre cioburile memoriei, printre lungi pasaje descriptive sau evocatoare, printre digresiuni ample cu privire la carti si la oameni. Este o carte deasupra careia ochiul intirzie, iar mintea vineaza detalii pe care imediat le reproduce pe scena sa interioara.”(Doris Mironescu)