"Limba sa poetica aduna intr-un vertij hipnotic referirile apropiate, concrete, biografice, „vernaculare”, cu sugestii misterioase, sofisticate aluzii culturale si contraculturale, cu vocabule cerebrale si rare, intrun cuvint cu „neonul” viziunilor intraductibile si, la rigoare, ininteligibile. Poemele evolueaza, ca pe o banda a lui Moebius, de la fluxul suprarealist, la hipercristalizari expresiv ezoterice, amintind de alchimia poetica a unui Mallarme, sau, pentru a reveni pe pamint american, de ideogramele poetice ale lui Wallace Stevens. Corpuscul sau unda, vizionarismul lui Komunyakaa nu este, insa, niciodata al urii, ci al compasiunii, chiar si atunci cind aceasta ii solicita puterile sufletesti pina la epuizare. Poetul a vazut cu ochii lui prea multa distrugere si durere pentru a-si permite luxul radicalismului apocaliptic. Chiar si atunci cind este inspaimintator, incomunicabilul lui Komunyakaa ramine profund uman, strabatut in mod sesizabil de o etica a grijii fata de Celalalt." - Caius Dobrescu