Intr-o zi geroasa dintre Craciun si Anul Nou, doi politisti descopera cadavrul unui barbat intr-un apartament mizer. Cunoscutii barbatului insotesc cadavrul la morga, apoi asista la disectie si la incinerare, in vreme ce rememoreaza episoadele importante ale propriilor vieti, desfasurate in marginea societatii. Drogati si alcoolici, vulnerabilii si indezirabilii prind glas, dand la lumina o elegie in care se innoada sperantele, dezamagirile, prieteniile si povestile de iubire ale unor oameni cat se poate de obisnuiti. Intr-un stil inedit si provocator, Jon McGregor spune in romanul Pana si cainii o poveste care nu te poate lasa indiferent.

„Ca autor, e foarte periculos sa-ti stabilesti o agenda politica, pentru ca vei sfarsi prin a le impune personajelor propria ta perspectiva, in loc sa lasi povestea sa isi urmeze cursul firesc. Dar nu cred nici ca fictiunea ar trebui sa fie o zona ferita de orice influenta din sfera politicului. In Pana si cainii am vrut ca povestea sa aiba prioritate si sa las chestiunile sociale sa iasa la suprafata in mod firesc. (…) Nu am vrut sa scriu o carte despre droguri sau despre oamenii fara adapost, sau despre a fi sau a nu fi mort. Nici nu cred ca am facut-o. Am scris o carte despre acesti oameni; despre Robert, mortul de pe podea, si despre Laura, fiica lui, si despre Heather, Danny, Ant, Steve, Ben, Jamesie si Maggie, prietenii lui. Am scris o carte despre ce se intampla cand oamenii nu se mai iubesc pe ei insisi sau cand lasa un obicei placut sa puna stapanire pe viata lor, si am scris o carte despre cat de puternice pot fi vointa si dorinta cuiva de a supravietui. Si e ceva acolo si despre caini, dar foarte putin.“ - Jon McGregor

Pentru romanul Pana si cainii, Jon McGregor a primit prestigiosul International IMPAC Dublin Literary Award.