O carte minunata.

Pe pamant suntem stralucitori o clipa, ce frumos nu? O scrisoare catre o mama care nu stie sa citeasca. O carte despre pierdere, despre oameni prinsi intre lumi diferite, despre dorinta de a ne vindeca si de a ne salva unii pe ceilalti. Despre cuvinte ca niste punti peste rani intinse pe mai multe generatii. Despre dorinta disperata de a fi intelesi cu adevarat de cei pe care ii iubim cei mai mult.O carte care mi-a amintit de O viata marunta, si pe care cu siguranta nu o voi uita.Se spune ca, daca iti doresti ceva suficient de mult, vei sfarsi facandu-ti zeu din el. Dar daca tot ce mi-am dorit vreodata a fost viata mea, Ma?Ma gandesc mai nou la frumusete, cum anumite lucruri sunt vanate pentru ca noi le consideram frumoase. Daca, raportata la istoria planetei noastre, viata unui individ este atat de scurta, o clipita, cum se zice, atunci a fi stralucitor, chiar incepand cu ziua in care te-ai nascut si pana in cea in care mori, inseamna a fi stralucitor numai o clipa. Pentru ca apusul, la fel ca supravietuirea, exista numai pe muchia propiei disparitii. Ca sa fii stralucitor trebuie sa fii intai vazut, dar odata vazut poti deveni vanat.Se zice ca nimic nu tine vesnic, dar de fapt e teama ca va tine mai mult decat dragostea pentru acel lucru.Si daca tristetea mea e de fapt profesoara mea cea mai exigenta?

Este o carte lirică dureroasă ce captează și te face să empatizezi cu autorul. Recunosc, este o carte ce iese din tiparele obișnuite. Recomand cartea să fie lecturată măcar o dată în viață.

Woooow! Atât pot spune despre această carte, nu este chiar ceea ce mi-am dorit, dar cu siguranță este foarte bună! Vă recomand cu drag! Ii acord 3 stele, deoarece nu este tipul meu de carte, dar poate voua va place!

Debutul romanesc al poetului Ocean Voung este o narațiune de tip autobiografic de o tandrețe sfâșietoare. Original, plin de viață și redând realitatea în veridicitatea ei, cartea conturează istoria zdruncinantă a unei familii cu aerul unui testament al puterii răscumpăratoare a povestirii, o scrisoare din partea fiului către o mamă care nu știe a citi care dezvăluie o istorie familială aparte cu epicentrul în Vietnam, o explorare brutală a discriminării rasiale, de clasă șamd, o istorie disipată într-un cadru american îmbibat în dependență, violență și traume. „Pe pământ suntem strălucitori doar o clipă” devine astfel cartea nu numai despre voința de a lupta pentru a scoate la suprafață propria poveste, cât mai ales despre obliterarea tăcerii, despre suflete prinse în universuri culturale diferite, despre vindecare, despre (im)posibilitatea de a ne salva împreună fără a ne (auto)anula pe noi înșine.