ROMANTA NOULUI-VENIT

 Strainule ce bati la poarta,
 De unde vii
 Si cine esti?...
 Strainule de lumea noastra,
 Raspunde-ne de unde vii,
 Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
 Si-n care stea gasisi coloarea decoloratei nebunii?..

 De unde vin?...
 De unde pot veni, cand ochii-mi,
 Plini de regrete si tristeti,
 Par doua candele aprinse in cripta mortilor poeti?
 Priviti...
 Sandalele-mi sunt rupte,
 Iar toga ce mi-o dete-Apollo
 In noaptea cand pornii spre voi,
 Abia-si mai flutura albastrul de-a lungul umerilor goi.
 Sunt gol —
 Caci calea-mi fuse lunga
 Si-n calea mea-ntalnii pe rand
 Pe toti cati vrura sa va vanda
 Podoabe noi ce nu se vand,
 Pe cei ce vrura sa va cante romante noi,
 Pe cei ce vrura
 Sa va-ndrumeze spre mai bine