Fragment: 

 

    „Ma frec la ochi si fac aceeasi constatare din diminetile precedente: Doamne, lunga zi a fost ieri! Parca asta se anunta mai scurta? Imi rasfoiesc mental agenda de lucru...

    Primo, trebuie sa dau de mama si sa ma interesez la spital care-i situatia lui Toto. Chiar daca si-a revenit, ma indoiesc ca poate fi luat la intrebari.

    Secundo! Deschiderea casetei secrete a Wandei, de la Banklife. In prezenta maica-sii, Gabriela State, a reprezentantului Parchetului si a subsemnatului. Salt degetul mijlociu: cum o rezolvam cu Teasta si Sulita, problema in care colonelul Pascu s-a implicat personal? Adica, a demarat cercetarile.

    Daca teasta e diplomat, eu sunt presedintele Academiei Franceze sau Isabela de Castilia. In privinta lui Sulita, nu-mi revin din perplexitate. Nu am gandirea contorsionata a Babuinului, ingerez greu machiavelismul. Trebuie sa fac eforturi ca sa mi-l imaginez in postura de politist corupt, participant direct la o afacere imputita de crime in serie. Daca nu apare azi, din doua variante, una e sigura: ori s-a dat la fund, tragand nadejde sa scape peste granita, ori a fost suprimat. Ambele ipoteze presupun statutul de complice.

    Prioritara insa, desi am ajuns la inelar, ramane gasirea Ninei. Sunt convins ca Gica Pompe Funebre constituie o pista, si la fel de convins ca Badoiu a scociorat azi-noapte prin Bucuresti dupa el. Bine a facut, iar eu m-am culcat linistit... Dar sunt linistit? In cap am un burghiu perpetuum mobile: PESTII. Ce ma fac cu pestii? Din datele pe care le detin pana acum, Reasta, Sararu-Redford si Toto cunosc misterul exoticilor. Primii doi au facut lampa mica, ultimul e pe cale sa o stinga pe un pat de fier aseptic, cu trei tuburi in nas. La serviciu, informatii de noapte si de buna-dimineata. Primul cu care dau ochi e locotenentul Ene.”