Problema spinoza
Recenzie blog.libris.ro
Ce te mai poate interesa, când ai 81 de ani, ești un psihiatru reputat, cu o activitate profesională solidă, de pionierat în spate, când ai predat la una din cele mai prestigioase universități din America, când ai scris cărți de specialitate cu impact puternic dar și romane populare, bine primite și de critică, când ai călătorit, ai o familie și probabil ai suficienți bani pentru orice ți-ai dori și te dovedești și destul de sănătos pentru vârsta ta? Te cam plictisești? Într-atât încât începi să cauți provocări profesionale în afara timpurilor tale, să dai frâu imaginației și să te gândești cum ar fi stat lucrurile dacă ai fi avut ocazia să faci terapie cu figuri importante ale filosofiei sau istoriei europene? Aceasta să fie motivația din spatele romanelor lui Irvin D. Yalom, dacă ne gândim că trei dintre poveștile sale (inclusiv cea mai recenta, publicata în românește de Editura Vellant) au drept protagoniști gânditori celebri ai filosofiei occidentale? E greu de crezut că e vorba de plictiseală și grandomanie, dacă îți amintești că Yalom a adus una din cele mai importante contribuții la abordarea psihoterapeutică existențială, o abordare care se fundamentează, în fond, pe un schelet conceptual filosofic. Mai degrabă Yalom scrie despre destinele filosofilor (fără a avea pretenții de biograf), pentru a-și manifesta recunoștința și admirația față de cei care au inspirat și au făcut posibil demersul terapeutic existențial. Este una din cele mai originale și mai interesante abordări creatoare peste care am dat, mai ales că se plasează la intersecția a trei domenii, valorificând în fond și pasiunile autorului, anume literatura, psihoterapia și filosofia. Este abordarea pe care o regăsim și în romanul PROBLEMA SPIONZA.
După ce a explorat universul interior al lui Nietzsche și Schopenhauer, Yalom se oprește de această dată asupra figurii lui Baruch Spinoza, filosoful olandez considerat unul din cei trei mai raționaliști prekantieni (alături de Descartes și Leibniz), un filosof care a avut curajul să avanseze opinii și poziții teoretice ce au sfidat prejudecățile timpurilor sale, un filosof care a ajuns să inspire și să intereseze multe personalități din secolul XX (amintesc doar pe Ludwig Wittgenstein sau mai recent, pe neurobiologul Antonio Damasio), care a rămas însă, din punct de vedere biografic, învăluit într-un aer misterios. Pentru Yalom, Spinoza s-a dovedit o personalitate aparte, mai ales pentru raționalismul său riguros, pentru ideile sale legate de cauzalitate și pentru pledoaria pentru eliberarea de sclavia afectelor idei care stau la baza unei gândiri critice, vitale în psihoterapie. Așa cum mărturisește autorul în introducerea romanului, deși a vrut să scrie despre Spinoza, a așteptat să găsească un pretext potrivit, un punct de pornire agreabil de la care să plece în explorarea filosofului olandez, pe care l-a aflat în cele din urmă vizitând muzeul Spinoza din Amsterdam: e vorba de o întâmplare istorică bizară unul din arhitecții ideologiei naziste însărcinat cu confiscarea averii evreilor în Europa, anume Alfred Rosenberg ar fi colectat, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, întreaga bibliotecă reconstituită a filosofului olandez, în încercarea de a găsi un răspuns la chestiunea Spinoza (fără să se știe exact la ce făcea trimitere această construcție).
Desigur, pornind de la acest incident, probabil că un scriitor putea imagina un ditamai thrillerul istoric, dar nu este cazul romanului lui Yalom- psihiatrul american a aflat în aceasta intamplare pur și simplu lipiciul narativ pentru două povești despre două figuri remarcabile. Așadar, din punct de vedere al structurii, Problema Spinoza păstrează aceeași linie ca un alt roman celebru al lui Yalom anume Soluția Schopenhauer: două fire narative desfășurate alternativ: unul proiectat în secolul XVII îl urmărește pe Spinoza în perioada coagulării teoriei sale raționalist-panteiste, celălalt fir urmărește evoluția lui Alfred Rosenberg, de pe băncile școlii până la momentul de triumf în calitate de ministru al celui de-al Treilea Reich. Atât Spinoza, cât și Rosenberg sunt însoțiți, din umbră de două figuri cu aplecare terapeutică, de personajele care contribuie la deschiderea și explorarea psihicului personajelor: rabinul Franco, respectiv psihiatrul Pfister. Ce îi leagă pe cei doi protagoniști despărțiți de aproape 300 de ani? Problema Spionza o chestiune pe care Yalom o imaginează de fapt drept o metaforă a gândirii critice: însuși Spinoza se dovedește o problemă pentru comunitatea evreiască a secolului XVII (profund tradiționalistă, autoritară și intolerantă), când filosoful olandez pune la îndoială concepțiile și morala religiei sale. Același Spinoza rămâne însă o problemă și în secolul XX, pentru Rosenberg, o problemă care îl va bântui întreaga viața: cum de un evreu (chiar dacă excomunicat) ajunge să stârnească admirația profundă a umanistului care va deveni, pentru Rosenberg, stindardul triumfului și valorii gândirii ariene antisemite, anume Goethe?
Nu am să rezum poveștile, dar am să amintesc faptul că ambele perioade istorice sunt surprinse minunat (mai ales în ceea ce privește paradigmele și atmosfera dominantă, factori majori pentru coagularea ambelor teorii: atât cea spinozistă, cât și cea nazistă). Miza romanului nu este însă reconstrucția de epocă, ci urmărirea evoluției personajelor, desțelenirea prejudecăților și imaginilor facile pe care ni le facem adesea despre personalitățile remarcabile: dincolo de geniul singuratic care șlefuia lentile, pregătind în paralel o operă filosofică după metoda geometrică a stat cu siguranță un om cu contradicții și neliniști tocmai această dimensiune o evocă plauzibil Yalom. Dincolo de diabolicul tovarăș al lui Hitler, de fanaticul antisemit, Rosenberg păstrează fondul unei sensibilități lezate și vulnerabile. Desigur, exercițiile de imaginație ale lui Yalom sunt pe deplin paralele cu realitatea (iar autorul face o demarcație clară între ficțiune și istorie la finalul romanului), dar reconstrucțiile psihologice sunt minunat executate, credibile și scot în evidență relieful uman cert, dinamic și perfectibil care se ascunde în spatele unor gânditori de o asemenea anvergură. Iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în roman este pledoaria subtilă a lui Yalom vis-a-vis de funcția și virtuțile terapiei fără să altereze deznodămintele istorico-biografice cunoscute, scriitorul american pune în evidență, când urmărește în paralel întâlnirile dintre Spinoza și rabinul Franco, respectiv dintre Rosenberg și psihiatrul Pfilster, impactul pe care un demers terapeutic l-ar fi putut avea asupra celor doi protagoniști pe Spinoza l-ar fi condus probabil la o teorie și mai cuprinzătoare față de viață (mai ales în ceea ce privește reevaluarea rolului femeilor în societate), în vreme ce lui Rosenberg i-ar fi cutremurat pozițiile antisemite cultivate vreme de 30 de ani.
Sugestia lui Yalom, transpusă într-o formă minunată este că nimeni nu este condiționat irevocabil și irecuperabil. Dimpotrivă, prin examinare critică a universului interior, avem puterea (chiar dacă nu și dorința întotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trăi în armonie și în echilibru cu noi înșine poate deveni o stare de fapt care să orienteze chiar mersul istoriei, atunci când destinele multor altor oameni ajung să depindă de ceea ce susținem și de felul în care acționăm din poziții de mare răspundere. Problema Spinoza ține de fapt de conștientizarea de sine, de onestitatea și luciditatea cu care ne raportăm la univers și la semeni. Este o problemă pe care toți ne-o putem pune, care ne priveste pe toti în cele din urmă
PROBLEMA SPINOZA Irvin D. Yalom Editura Vellant, 2012
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
După ce a explorat universul interior al lui Nietzsche și Schopenhauer, Yalom se oprește de această dată asupra figurii lui Baruch Spinoza, filosoful olandez considerat unul din cei trei mai raționaliști prekantieni (alături de Descartes și Leibniz), un filosof care a avut curajul să avanseze opinii și poziții teoretice ce au sfidat prejudecățile timpurilor sale, un filosof care a ajuns să inspire și să intereseze multe personalități din secolul XX (amintesc doar pe Ludwig Wittgenstein sau mai recent, pe neurobiologul Antonio Damasio), care a rămas însă, din punct de vedere biografic, învăluit într-un aer misterios. Pentru Yalom, Spinoza s-a dovedit o personalitate aparte, mai ales pentru raționalismul său riguros, pentru ideile sale legate de cauzalitate și pentru pledoaria pentru eliberarea de sclavia afectelor idei care stau la baza unei gândiri critice, vitale în psihoterapie. Așa cum mărturisește autorul în introducerea romanului, deși a vrut să scrie despre Spinoza, a așteptat să găsească un pretext potrivit, un punct de pornire agreabil de la care să plece în explorarea filosofului olandez, pe care l-a aflat în cele din urmă vizitând muzeul Spinoza din Amsterdam: e vorba de o întâmplare istorică bizară unul din arhitecții ideologiei naziste însărcinat cu confiscarea averii evreilor în Europa, anume Alfred Rosenberg ar fi colectat, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, întreaga bibliotecă reconstituită a filosofului olandez, în încercarea de a găsi un răspuns la chestiunea Spinoza (fără să se știe exact la ce făcea trimitere această construcție).
Desigur, pornind de la acest incident, probabil că un scriitor putea imagina un ditamai thrillerul istoric, dar nu este cazul romanului lui Yalom- psihiatrul american a aflat în aceasta intamplare pur și simplu lipiciul narativ pentru două povești despre două figuri remarcabile. Așadar, din punct de vedere al structurii, Problema Spinoza păstrează aceeași linie ca un alt roman celebru al lui Yalom anume Soluția Schopenhauer: două fire narative desfășurate alternativ: unul proiectat în secolul XVII îl urmărește pe Spinoza în perioada coagulării teoriei sale raționalist-panteiste, celălalt fir urmărește evoluția lui Alfred Rosenberg, de pe băncile școlii până la momentul de triumf în calitate de ministru al celui de-al Treilea Reich. Atât Spinoza, cât și Rosenberg sunt însoțiți, din umbră de două figuri cu aplecare terapeutică, de personajele care contribuie la deschiderea și explorarea psihicului personajelor: rabinul Franco, respectiv psihiatrul Pfister. Ce îi leagă pe cei doi protagoniști despărțiți de aproape 300 de ani? Problema Spionza o chestiune pe care Yalom o imaginează de fapt drept o metaforă a gândirii critice: însuși Spinoza se dovedește o problemă pentru comunitatea evreiască a secolului XVII (profund tradiționalistă, autoritară și intolerantă), când filosoful olandez pune la îndoială concepțiile și morala religiei sale. Același Spinoza rămâne însă o problemă și în secolul XX, pentru Rosenberg, o problemă care îl va bântui întreaga viața: cum de un evreu (chiar dacă excomunicat) ajunge să stârnească admirația profundă a umanistului care va deveni, pentru Rosenberg, stindardul triumfului și valorii gândirii ariene antisemite, anume Goethe?
Nu am să rezum poveștile, dar am să amintesc faptul că ambele perioade istorice sunt surprinse minunat (mai ales în ceea ce privește paradigmele și atmosfera dominantă, factori majori pentru coagularea ambelor teorii: atât cea spinozistă, cât și cea nazistă). Miza romanului nu este însă reconstrucția de epocă, ci urmărirea evoluției personajelor, desțelenirea prejudecăților și imaginilor facile pe care ni le facem adesea despre personalitățile remarcabile: dincolo de geniul singuratic care șlefuia lentile, pregătind în paralel o operă filosofică după metoda geometrică a stat cu siguranță un om cu contradicții și neliniști tocmai această dimensiune o evocă plauzibil Yalom. Dincolo de diabolicul tovarăș al lui Hitler, de fanaticul antisemit, Rosenberg păstrează fondul unei sensibilități lezate și vulnerabile. Desigur, exercițiile de imaginație ale lui Yalom sunt pe deplin paralele cu realitatea (iar autorul face o demarcație clară între ficțiune și istorie la finalul romanului), dar reconstrucțiile psihologice sunt minunat executate, credibile și scot în evidență relieful uman cert, dinamic și perfectibil care se ascunde în spatele unor gânditori de o asemenea anvergură. Iar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în roman este pledoaria subtilă a lui Yalom vis-a-vis de funcția și virtuțile terapiei fără să altereze deznodămintele istorico-biografice cunoscute, scriitorul american pune în evidență, când urmărește în paralel întâlnirile dintre Spinoza și rabinul Franco, respectiv dintre Rosenberg și psihiatrul Pfilster, impactul pe care un demers terapeutic l-ar fi putut avea asupra celor doi protagoniști pe Spinoza l-ar fi condus probabil la o teorie și mai cuprinzătoare față de viață (mai ales în ceea ce privește reevaluarea rolului femeilor în societate), în vreme ce lui Rosenberg i-ar fi cutremurat pozițiile antisemite cultivate vreme de 30 de ani.
Sugestia lui Yalom, transpusă într-o formă minunată este că nimeni nu este condiționat irevocabil și irecuperabil. Dimpotrivă, prin examinare critică a universului interior, avem puterea (chiar dacă nu și dorința întotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trăi în armonie și în echilibru cu noi înșine poate deveni o stare de fapt care să orienteze chiar mersul istoriei, atunci când destinele multor altor oameni ajung să depindă de ceea ce susținem și de felul în care acționăm din poziții de mare răspundere. Problema Spinoza ține de fapt de conștientizarea de sine, de onestitatea și luciditatea cu care ne raportăm la univers și la semeni. Este o problemă pe care toți ne-o putem pune, care ne priveste pe toti în cele din urmă
PROBLEMA SPINOZA Irvin D. Yalom Editura Vellant, 2012
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Problema spinoza
Irvin Yalom revine cu un roman despre mintile a doi oameni care au intrat in istorie la trei secole distanta unul de celalalt: filosoful olandez de secol XVII, Baruch Spinoza, si Alfred Rosenberg, unul dintre ideologii nazismului si un apropiat al lui Adolf Hitler. Imaginand o intersectie neasteptata intre viata lui Spinoza si destinul lui Rosenberg, Irvin Yalom construieste o poveste de neuitat despre ura si toleranta, curaj si lasitate, pedeapsa si speranta.
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie si Mama si sensul vietii, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea si Solutia Schopenhauer.
Irvin Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford.
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm."
Sir Anthony Hopkins
„Spinoza nu a avut „o viata reala” in afara scrisului si a lecturii: a trait in interiorul mintii sale. Asadar, cum scrii despre un filosof – un scriitor iubit de Goethe, de Schopenhauer si de atatia alti ganditori – care isi petrece majoritatea timpului adancit in propriile sale ganduri? si cum il privesti pe Spinoza – un evreu a carui opera a dus la nasterea Iluminismului – daca, sa spunem, esti un nazist? Irvin Yalom este scriitorul potrivit pentru abordarea unei asemenea ecuatii, si o rezolva cu inteligenta sa de romancier stralucit intr-o carte care se citeste pe nerasuflate."
Jay Parini
„Irvin Yalom este cel mai important autor contemporan de proza psihologica. N-as fi crezut ca poate scrie ceva mai bun decat Plansul lui Nietzsche sau Solutia Schopenhauer, dar a facut-o. Problema Spinoza este o capodopera."
Martin. E. P. Seligman
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm.”
Sir Anthony Hopkins
„Sugestia lui Yalom, transpusa intr-o forma minunata este ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil. Dimpotriva, prin examinare critica a universului interior, avem puterea (chiar daca nu si dorinta intotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trai in armonie si in echilibru cu noi insine poate deveni o stare de fapt care sa orienteze chiar mersul istoriei, atunci cand destinele multor altor oameni ajung sa depinda de ceea ce sustinem si de felul in care actionam din pozitii de mare raspundere. Problema Spinoza tine de fapt de constientizarea de sine, de onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni. Este o problema pe care toti ne-o putem pune, care ne priveste pe toti in cele din urma…"
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie si Mama si sensul vietii, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea si Solutia Schopenhauer.
Irvin Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford.
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm."
Sir Anthony Hopkins
„Spinoza nu a avut „o viata reala” in afara scrisului si a lecturii: a trait in interiorul mintii sale. Asadar, cum scrii despre un filosof – un scriitor iubit de Goethe, de Schopenhauer si de atatia alti ganditori – care isi petrece majoritatea timpului adancit in propriile sale ganduri? si cum il privesti pe Spinoza – un evreu a carui opera a dus la nasterea Iluminismului – daca, sa spunem, esti un nazist? Irvin Yalom este scriitorul potrivit pentru abordarea unei asemenea ecuatii, si o rezolva cu inteligenta sa de romancier stralucit intr-o carte care se citeste pe nerasuflate."
Jay Parini
„Irvin Yalom este cel mai important autor contemporan de proza psihologica. N-as fi crezut ca poate scrie ceva mai bun decat Plansul lui Nietzsche sau Solutia Schopenhauer, dar a facut-o. Problema Spinoza este o capodopera."
Martin. E. P. Seligman
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm.”
Sir Anthony Hopkins
„Sugestia lui Yalom, transpusa intr-o forma minunata este ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil. Dimpotriva, prin examinare critica a universului interior, avem puterea (chiar daca nu si dorinta intotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trai in armonie si in echilibru cu noi insine poate deveni o stare de fapt care sa orienteze chiar mersul istoriei, atunci cand destinele multor altor oameni ajung sa depinda de ceea ce sustinem si de felul in care actionam din pozitii de mare raspundere. Problema Spinoza tine de fapt de constientizarea de sine, de onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni. Este o problema pe care toti ne-o putem pune, care ne priveste pe toti in cele din urma…"
Descrierea produsului
Irvin Yalom revine cu un roman despre mintile a doi oameni care au intrat in istorie la trei secole distanta unul de celalalt: filosoful olandez de secol XVII, Baruch Spinoza, si Alfred Rosenberg, unul dintre ideologii nazismului si un apropiat al lui Adolf Hitler. Imaginand o intersectie neasteptata intre viata lui Spinoza si destinul lui Rosenberg, Irvin Yalom construieste o poveste de neuitat despre ura si toleranta, curaj si lasitate, pedeapsa si speranta.
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie si Mama si sensul vietii, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea si Solutia Schopenhauer.
Irvin Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford.
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm."
Sir Anthony Hopkins
„Spinoza nu a avut „o viata reala” in afara scrisului si a lecturii: a trait in interiorul mintii sale. Asadar, cum scrii despre un filosof – un scriitor iubit de Goethe, de Schopenhauer si de atatia alti ganditori – care isi petrece majoritatea timpului adancit in propriile sale ganduri? si cum il privesti pe Spinoza – un evreu a carui opera a dus la nasterea Iluminismului – daca, sa spunem, esti un nazist? Irvin Yalom este scriitorul potrivit pentru abordarea unei asemenea ecuatii, si o rezolva cu inteligenta sa de romancier stralucit intr-o carte care se citeste pe nerasuflate."
Jay Parini
„Irvin Yalom este cel mai important autor contemporan de proza psihologica. N-as fi crezut ca poate scrie ceva mai bun decat Plansul lui Nietzsche sau Solutia Schopenhauer, dar a facut-o. Problema Spinoza este o capodopera."
Martin. E. P. Seligman
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm.”
Sir Anthony Hopkins
„Sugestia lui Yalom, transpusa intr-o forma minunata este ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil. Dimpotriva, prin examinare critica a universului interior, avem puterea (chiar daca nu si dorinta intotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trai in armonie si in echilibru cu noi insine poate deveni o stare de fapt care sa orienteze chiar mersul istoriei, atunci cand destinele multor altor oameni ajung sa depinda de ceea ce sustinem si de felul in care actionam din pozitii de mare raspundere. Problema Spinoza tine de fapt de constientizarea de sine, de onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni. Este o problema pe care toti ne-o putem pune, care ne priveste pe toti in cele din urma…"
Irvin D. Yalom este autorul prestigioaselor lucrari de psihoterapie The Theory and Practice of Group Psychotherapy – vanduta in peste 700.000 de exemplare –, Existential Psychotherapy si Inpatient Group Psychotherapy, al cartilor aflate la granita dintre fictiune si documentar Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie si Mama si sensul vietii, precum si al romanelor Plansul lui Nietzsche, Minciuni pe canapea si Solutia Schopenhauer.
Irvin Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford.
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm."
Sir Anthony Hopkins
„Spinoza nu a avut „o viata reala” in afara scrisului si a lecturii: a trait in interiorul mintii sale. Asadar, cum scrii despre un filosof – un scriitor iubit de Goethe, de Schopenhauer si de atatia alti ganditori – care isi petrece majoritatea timpului adancit in propriile sale ganduri? si cum il privesti pe Spinoza – un evreu a carui opera a dus la nasterea Iluminismului – daca, sa spunem, esti un nazist? Irvin Yalom este scriitorul potrivit pentru abordarea unei asemenea ecuatii, si o rezolva cu inteligenta sa de romancier stralucit intr-o carte care se citeste pe nerasuflate."
Jay Parini
„Irvin Yalom este cel mai important autor contemporan de proza psihologica. N-as fi crezut ca poate scrie ceva mai bun decat Plansul lui Nietzsche sau Solutia Schopenhauer, dar a facut-o. Problema Spinoza este o capodopera."
Martin. E. P. Seligman
„Acesta este cel mai incitant roman pe care l-am citit in ultimii ani. Irvin Yalom a creat o carte extraordinara, in care informatia istorica se impleteste perfect cu suspansul. O recomand cu entuziasm.”
Sir Anthony Hopkins
„Sugestia lui Yalom, transpusa intr-o forma minunata este ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil. Dimpotriva, prin examinare critica a universului interior, avem puterea (chiar daca nu si dorinta intotdeauna) de a ne schimba destinele. Iar a trai in armonie si in echilibru cu noi insine poate deveni o stare de fapt care sa orienteze chiar mersul istoriei, atunci cand destinele multor altor oameni ajung sa depinda de ceea ce sustinem si de felul in care actionam din pozitii de mare raspundere. Problema Spinoza tine de fapt de constientizarea de sine, de onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni. Este o problema pe care toti ne-o putem pune, care ne priveste pe toti in cele din urma…"
Detaliile produsului
De acelasi autor
-
PRP: 55.00 Lei
46.75 Lei
46.75 Lei55.00 Lei
-
PRP: 43.00 Lei
36.55 Lei
36.55 Lei43.00 Lei
-
Price
69.00 Lei
69.00 Lei
-
PRP: 69.00 Lei
55.20 Lei
55.20 Lei69.00 Lei
-
PRP: 119.00 Lei
95.20 Lei
95.20 Lei119.00 Lei
-
PRP: 149.00 Lei
119.20 Lei
119.20 Lei149.00 Lei
-
PRP: 49.00 Lei
39.20 Lei
39.20 Lei49.00 Lei
-
PRP: 179.74 Lei
152.78 Lei
152.78 Lei179.74 Lei
-
PRP: 123.94 Lei
105.35 Lei
105.35 Lei123.94 Lei
-
PRP: 124.00 Lei
105.40 Lei
105.40 Lei124.00 Lei
-
PRP: 123.94 Lei
105.35 Lei
105.35 Lei123.94 Lei
-
PRP: 589.00 Lei
500.65 Lei
500.65 Lei589.00 Lei
-
PRP: 138.81 Lei
117.99 Lei
117.99 Lei138.81 Lei
Review-uri
Magda Stanescu
15/06/2021 19:00
Achizitie verificata
O carte exceptionala, asa cum sunt si celelalte carti ale lui Irvin Yalom.
Arata mai mult
Circiumaru Andreea Elena
05/12/2020 20:27
În timp ce unii îl venerează și-l ridică-n slăvi, alții îl resping și-l desființează. Spinoza, ale cărui cărți au fost interzise, acuzate de blasfemie și provocând sentimente atee, a fost excomunicat din comunitățile evreiești în urma unor dezvăluiri considerate a fi eretice.
Arata mai mult
Florina56
30/08/2020 19:39
In timp ce unii il venereaza si-l ridica-n slavi, altii il resping si-l desfiinteaza. Spinoza, ale carui carti au fost interzise, acuzate de blasfemie si provocand sentimente atee, a fost excomunicat din comunitatile evreiesti in urma unor dezvaluiri considerate a fi eretice.Alfred Rosenberg, principalul ideolog al partidului nazist, un antisemit ce a pus bazele teoretice ale statului fascist hitlerist.Autorul s-a inspirat din experienta sa profesionala de psihiatru pentru a-si imagina pe cei doi protagonisti, impletind 2 planuri paralele, doua lumi launtrice. La granita dintre fictiune si realitate, a inventat personaje ce i-au servit drept porti spre psihicul protagonistilor sai. Acest roman incitant, abordat dintr-o perspectiva psihanalitica e despre ura si toleranta, despre religie si ratiune.
Arata mai mult
Lau34
18/08/2020 12:00
O adevarata sauna intelectuala pentru mine :)A fost oarecum ironic sa observ similitidunile dintre comunitatea evreiasca olandeza din secolul al XVII-lea si reich-ul lui Hitler. In aceste doua organizatii domina suprematia pura. In prima, poporul ales de Dumnezeu si supravietuitor, in cel de-al doilea - superioritatea rasei. Personajele centrale ale lui Yalom sunt in acord cu o istorie a copilariei similare, insa in cea mai mare antiteza atunci cand vine vorba de raportarea la comunitate. Spinoza isi atinge desavarsirea prin izolare, iar Rosenberg prin apartenenta. Intre aceste povesti sta filosofia lui Spinoza pe care, cu ajutorul lui Yalom, am reusit sa o patrund. Abordasem princiile sale in mod acadenim, insa fara succes. Yalom insa contextualizeaza aceasta filosofie in dialoguri savuroase si cautatoare de sens. Am invatat astfel aproape experiental.
Arata mai mult
galway_girl
13/08/2020 13:00
E foarte greoaie și pe o temă pe care personal am abandonat-o: credința. Dar și despre religie, cutume, si modul în care alegi sa trăiești și să privești viața. Bineinteles ca antisemitismul și iudaismul sunt subiecte principale.
Arata mai mult
severgulea
03/06/2020 18:00
O poveste relatata alternativ, intre doua epoci: epoca celui de-Al Treilea Reich, respectiv epoca rationalista a Olandei lui Baruch Spinoza. Yalom nu urmareste insa in primul rand reconstructii istorice ci o analiza a doua personaje, o deconstructie a prejudecatilor pe care le proiectam in raport cu personalitatile istorice: dincolo de un slefuitor singuratic de lentile care a elaborat o filosofie greoaie dar riguroasa, Spinoza a fost un om cu contradictii si nelinisti. Dincolo de un diabolic tovaras al lui Hitler, un fanatic antisemit, Alfred Rosenberg a avut si un fond vulnerabil sensibil. Chiar daca exercitiile de imaginatie ale lui Yalom nu sunt neaparat fundamentate istoric, reconstructiile psihologice care scot in evidenta umanitatea personajelor transmit un mesaj mai larg acela ca nimeni nu este conditionat irevocabil si irecuperabil, chiar si cand traieste in epoci confiscate ideologic la nivel de mase. A trai in armonie si in echilibru cu noi insine in primul rand poate fi primul pas spre orientarea mersului istoriei, un exercitiu cu atat mai necesar atunci cand destinul multora ajunge sa depinda de noi. Problema Spinoza din titlu trimite probabil la o constiinta de sine, la onestitatea si luciditatea cu care ne raportam la univers si la semeni (o atitudine pe care filosoful olandez a cautat sa o pastreze).
Arata mai mult
Roxana Muresan2
28/04/2020 18:58
"Problema Spinoza'este o carte de actualitate,care aduce in prim plan o tema controversata despre credinta in Dumnezeu si pseudo-riturile atribuite fiecarei religii. Este, in sfârșit,o carte care face lumina si care graieste multe din temerile,convingerile sau parerile oamenilor moderni. Este, in acelasi timp, o carte surprinzătoare prin antiteza personajelor plasate in timpurile lor, de asemenea, antigonice. Paradoxal, la un moment dat se face o scindare intre personajul Spinoza si timpul sau, e ca si cum Baruch Spinoza omul,calatoreste prin timp, pana la noi si, mai mult, pana in chiar viitorul nostru,transcedentand un timp al premiselor celui de-al Doilea Razboi Mondial, unde isi pune amprenta asupra lui Alfred Rosenberg, cunoscut acum criminal de război.
Arata mai mult
7 din 7 de rezultate
