Am rezistat pana la pagina 225. :) Este o carte nu atat despre persoane bolnave de Alzheimer, cat despre filosofia din jurul bolii Alzheimer. Daca as fi notat citatele care mi-au placut, as fi avut ceva de scris. Cu toate acestea povestirile in sine nu m-au atras, parca nu incepeau si nu duceau nicaieri. Structura textului a fost cam neclara pentru mine; mi s-a parut mai degraba o colectie de povestiri. Evident ca este o carte care isi merita premiul, este o carte deosebita, dar as recomanda-o celor pasionati de filosofie si istorie. Partea istorica mi-a placut, dar... o cumparasem mai mult pentru partea medicala (descrierea m-a indus in eroare, nu este nimic medical in ea).

Boala uitarii, Alzheimer la scara europeana, poate mondiala chiar...un exercitiu de imaginatie...dar bazata, vai, pe multe situatii concrete, intamplate in zilele noastre. Timpul se refugiaza in amintiri, dar amintirile evenimentelor cu E mare sunt viciate de perspectiva personala a celui care le evoca. Surprinzator, evenimentele ce nu par a merita macar acest nume, intamplarile ne-remarcate constient, sunt cele care vorbesc un limbaj comun pentru multi. Astfel un miros poate evoca o amintire venind de dincolo de generatii. O asociere de stimuli - lumina, mireasma, sunet - poate sa ne transporte in grup ( generational) in trecutul ce parea definitiv uitat. Am evocat si eu multe evenimente minore impreuna cu autorul, pentru ca Romania si Bulgaria au o baza de astfel de amintiri comune.

Daca mintea omului ni se pare complicate oare cum arata mintea unui om care isi pierde amitirile si pe sine in acelasi timp? Intr-o cladire atent amenajata doctorul Gaustin deschide un hotel al trecutului pentru bolnavii de Alzheimer. Refacand ani si zile in cele mai mici detalii (de la tigarile care erau la moda sau ziarele aparute in anumite zile si ani. Camerele acestui hotel permit "oaspetilor" sa retraiasca zile din viata lor, sa le pastreze amnintirile tocmai pentru a nu fi uitati. Treptat faima acestui adapost al timpului creste si oameni sanatosi vin aici pentru a petrece timp in trecutul lor fericit, vin sa se retraga dintr-un prezent care nu este pe gustul lor.

ok

Suberb scrisa! Doar Gospodinov putea tese pe panza literaturii, asemenea arabescuri literare.

Un roman cu o scriitură interesantă, care te prinde ca o pânză de păianjen.

Romanul "Refugiul timpului" al formidabilului scriitor bulgar Gheorghi Gospodinov este o revelație literată și o bijuterie a beletristicii. Acesta este un roman ingenios, cu un fir narativ original și captivant, care nu poate să nu-i sensibilizeze pe cititori.

O carte superbă, ciclică precum timpul, pe care o poți citi și reciti oricând, oriunde. Te regăsești pe aleile trecutului oferite de cuvintele și paginile acestei cărți. Personajele principale sunt timpul, memoria, amintirile, trecutul, disparițiile și recuperările, tăcerea (care naște tăcere). Și uitarea este omniprezentă, fiind „un spațiu pentru cei care doresc să se refugieze din prezentul care le e străin sau le displace”. Poate și dragostea este prezentă, pentru că „trecutul se cântă la patru mâini”. Acest TIMP imens care este măsurat și cernut între paginile cărții înghite nenumărate povești, despre Ulise, despre Auschwitz sau eutanasie, despre generația de „mame Skype” și Marea Brexitanie. L-am descoperit anul trecut pe Gheorghi Gospodinov și am învățat imediat că orice scrie strălucește. Îți va plăcea această carte și vei îndrăgi micile desene cu care autorul a punctat textul. La o zi după ce am cumpărat cartea, ea a primit acest mare și binemeritat premiu literar, International Booker Prize 2023. Este încă o garanție a calității acestei cărți speciale, un roman-poezie.

Am citit toate cartile traduse ale lui Gheorghi Gospodinov, un scriitor ce-mi place foarte mult, aceasta carte grozava de asemenea