X
Categorii:
inchide meniul
-
Noutati 2021
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Scurta scrisoare pentru o lunga despartire - Peter Handke

3.4

36.1  Lei 38  Lei

sau 3610 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: ART978-606-710-687-9

An aparitie: 2019

Autor: Peter Handke

Categoria: Literatura Universala

Editie: Necartonata

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Format: 200 x 130 x 22 mm

Nr. pagini: 264

Titlu Original: Der kurze Brief zum langen Abschied

Traducator: Mariana Lazarescu



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura

Abia iesit dintr-un mariaj disfunctional, un tanar austriac ajunge in America, unde spera sa treaca peste despartirea de sotia lui. Dar nu dupa mult timp descopera ca femeia pe care credea ca a lasat-o in trecut se tine pe urmele sale. Curand, cei doi intra intr-un joc de-a soarecele si pisica, alergand unul dupa celalalt de-a lungul si de-a latul intregii Americi: din Philadelphia pana in St. Louis, din Portland, Oregon, pana in Los Angeles. Dar oare cauta razbunare sau dragoste? Raspunsul la aceasta intrebare ramane o enigma de efect asemenea unei metafore, care – dupa cum sustine personajul principal – se naste intotdeauna din confuzii si iluzii optice.
 
Scurta scrisoare pentru o lunga despartire este o carte ca un film de Wim Wenders: o idee despre ce inseamna sa calatoresti dintr-un loc intr-altul, o poveste plina de suspans si o istorie de familie. Totodata, este o scrisoare catre America, adresata peisajelor si culturii acestei tari, in care promisiunea unei vieti noi – sau ramasitele uneia deja traite – te asteapta la fiecare pas.
 
Peter Handke este cunoscut pentru meditatiile sale fictionale in ceea ce priveste relatia dificila dintre limbaj si realitate. Pentru el, scrisul este o investigatie artistica si filosofica, o cautare a formulelor. - The New York Times
 
Scopul lui Handke e sa dezbrace literatura de cuvinte inutile si sa conteste conventiile lingvistice, dezvoltandu-si un stil prozaic simplu si robust. - The Guardian
 
Peter Handke este o figura literara majora a primei generatii de scriitori germani de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Degetele lui nu sunt niciodata departe de puls... - The Washington Post

Imaginati-va o combinatie intre Holden Caulfield si Bertold Brecht si va veti face o parere despre romancierul, dramaturgul si scenaristul Peter Handke. - The New York Times 
 
Scurta scrisoare pentru o lunga despartire este un exemplu de postmodernism in forma lui cea mai palpitanta si provocatoare, o opera literara care face posibila redefinirea realitatii si a fictiunii. - Choice
 

Fragment din volumul "Scurta scrisoare pentru o lunga despartire" de Peter Handke:
 
"- Vad ca aici, in America, se repeta intamplarile din copilaria mea, am spus eu. Toate angoasele, toate dorintele pe care de mult le credeam uitate imi revin in minte. Ca in copilarie, am din nou impresia ca lumea din jur ar putea sa explodeze dintr-odata si sa rasara altceva de sub masca ei, de pilda gura unui monstru. Astazi, in timpul calatoriei, am resimtit insasi nostalgia de a avea acele cizme de unsprezece kilometri din poveste, pentru a nu mai fi nevoit sa petrec timpul parcurgand distante. Gandul ca in alta parte exista altceva si ca nu poti fi in clipa aceea acolo ma innebuneste, ca in copilarie. Doar ca atunci gandul ma ametea, pe cand acum vorbesc despre el, fac comparatii si incep sa invat din asta. Mi s-ar parea ridicol sa vreau sa deslusesc aceste enigme; nu fac decat sa le articulez pentru a nu ma simti atat de insingurat ca in vremea aceea. Ma port dezinvolt, vorbesc mult, rad cu pofta, vreau sa ajung atat de gras, incat sa fiu in stare sa deschid cu burta o usa turnanta, ma bucur ca nu ma mai surprind cu nimic ciudat.
- Nici Heinrich cel Verde nu voia sa desluseasca ceva, spuse Claire dintr-odata. Traia totul cat se poate de firesc si constata cum un eveniment ducea la dezlegarea altuia, iar urmatorul il dezlega pe cel de dinainte. Lasa lucrurile sa se desfasoare sub ochii lui, fara sa intervina, iar pe oamenii pe care-i intalnea ii lasa sa treaca in pas de dans prin fata lui. Nici nu-i provoca, nici nu-i scotea din hora. Nu voia sa descifreze nimic; lucrurile decurg de la sine unele din altele. Si tu imi dai impresia ca lasi lumea din jur sa danseze pe dinaintea ochilor tai. Vrei sa ti se prezinte experientele pe tava, in loc sa te implici in ele. Te comporti de parca lumea ar fi un dar anume pentru tine. Privesti plin de politete cum se despacheteaza lucrurile in fata ta; a te amesteca ar fi o impolitete. Lasi lucrurile doar sa se petreaca si, daca patesti ceva, te minunezi, admiri latura lor enigmatica si o compari cu alte enigme de mai inainte.
M-am gandit la Judith si m-am speriat, de rusine am inceput sa transpir, m-am ridicat in picioare si am inceput sa merg de colo colo in lumina lunii.
- E adevarat, am spus din nou, calm si indiferent, ca intr-un joc. Cand vad un lucru si incep sa-l traiesc, ma gandesc imediat: „Da, asta e! Asta-i experienta pe care n-o am inca!" si in acelasi timp o si bifez. Cu greu ma implic intr-un lucru si-l formulez pentru mine, apoi ma retrag, nu traiesc experienta pana la capat, ci o las sa treaca pe alaturi. „Prin urmare, asta a fost!" imi spun si astept sa vad ce mai urmeaza.”

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
3.4 (5 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
severgulea 03/03/2020
Un roman straniu, relatat la persoana I, din perspectiva unui scriitor european care pleacă într-o călătorie în SUA, după ce se desparte de soția sa. Nu cunoaștem motivele despărțirii dar știm că relația a atins un stadiu insuportabil (de la certuri și explicații discursive, partenerii ajung să se dueleze în activități, adică să creeze situații în care să îl facă pe celălalt să se simtă vinovat).
O poveste despre o dublă călătorie: una exterioară, în spațiul american și una interioară, în psihicul protagonistului care caută să se desprindă de trecut. Motivul călătoriei nu este întâmplător. A ajunge într-un spațiu exotic, destul de nefamiliar (așa cum este America pentru un european) înseamnă să te racordezi la o realitate nouă, să te concentrezi pe experiența prezentă și, în același timp, în lumina acestui flux de elemente noi care devin copleșitoare, amintirile și cumulul de experiențe trecute capătă reliefuri ireale, ale unui vis îndepărtat și operează o neutralizare a memoriei. Despărțirea de trecut nu pare însă posibilă, prin acest voiaj cu popasuri numeroase dar fără culorile vii ale unui jurnal impresionant. Căci protagonistul pare să fie bântuit de incapacitatea de a rezona cu mediul pe care îl descoperă (e vorba de o Americă dezamăgitoare și uniformă) dar și de faptul că viața de care încearcă să scape îl urmărește, nu doar prin amintirile mai mult sau mai puțin deranjante ale tinereții și copilăriei, dar chiar în forma personificată a fostei lui soții care se materializează tot mai amenințător, până la momentul culminant al romanului. Singura șansă reală pentru o despărțire rămâne de fapt confruntarea, nu fuga de trecut.
Romanul lui Handke livrează cititorului o experiență amestecată : contemplativă, poetică, ueori confuză, aproximând însă convingător caracterul capricios al fluxului de conștiință aflat în căutarea de sine.

A. Pop 02/14/2021
Peter Handke a devenit laureat al premiului Nobel pentru literatură grație manierii sale „de a explora periferia și specificitatea experienței umane, folosind un limbaj genial”.
„Scurtă scrisoare pentru o lungă despărțire” este un roman cinematic, structurat în două părți, anume: „scurta scrisoare” și „lunga despărțire”.
Având în vedere finele cărții (o fi, oare, cu toate acestea, „fine”?), este vizibil învederat că scrisoarea este precedată de o despărțire – expansivă, până într-un punct –, iar nu pentru a anunța o despărțire.
O interpretare potrivnică ar fi de prisos, întrucât, într-o atare situație, scrisoarea ar fi dată pentru o despărțire (definitivă), nu pentru una lungă, care, deși temporal poate fi înrămată și încadrată în harta timpului (da, harta! – „acel ALT TIMP” – p. 29, 127 din carte), își anunță, prin simpla acordare a adjectivului specific, izbăvirea („căderea din timp”).
Suntem introduși, vertiginos, într-un labirint dedalian-kafkian, propriu «Americii».
Cu toate acestea, invadarea dezbinată a Americii nu s-a făcut din frică, astfel cum se sugerează într-o recenzie („el decide să fugă de ea”), ci din motive doar aparent antinomice (opulență trivială, superficială; penurie materială; (re)descoperire; schimbare; sete de nou).
Atât naratorul, cât și soția sa aveau aceeași intenție („și Judith pornise pe urmele mele cu aceeași intenție” – p. 163).
Mai mult decât atât, nu poate fi vorba de frică ori temere când, austriacul însuși scrie „simplul fapt că avea intenția (de a..., s.n.) mă îndemna să mă simt aproape mândru de mine. [...] „ne mai amenințaserăm și înainte” – p.163.
Tânărul austriac râvnește să atingă homocromia; are doleanța ca „lumea nouă” să îl reînoiască, încercând să evadeze dintr-un labirint intrinsec printr-un voiaj esențialmente extrinsec (un Icar alogen...).
Ajuns pe „tărâmul făgăduinței”, surprinde și se lasă suprins de scrisoarea pe care femeia lăsată în urmă o așternuse pentru acesta.
Citește. Ascultă. Vizionează. Alegerile sale pot fi sau nu întâmplătoare, dar, în mod cert, selecția lui Peter Handke este grăitoare. „Marele roman american” – „Marele Gatsby” (F. Scott Fitzgerald) îi însoțește gândurile, îi alimentează închipuirile, în timp ce „Heinrich cel Verde” (Gottfried Keller) îl ancorează în realitate.
Romanul „Heinrich cel Verde” este, printre altele, vestit pentru chipul în care a descris geneza, transhumanța și apocalipsa tranziției de la romantism la realism în sânul artiștilor „prinși în curent”.
Aș spune că aceste două romane domolesc anticlimaxul de care poate fi suspectată cartea lui Peter Handke. Mă încumet a folosi, nuanțat, englezescul „abient” (– „a bientôt” –) pentru a reliefa «eterna întroarcere a acelorași».
În orice caz, fără zăbavă, austriacul se întreabă „oare să mă fi schimbat deja?”, simțind „nevoia organică” de a deveni altfel de cum era (– p. 20). Deși retorică, oferă un răspuns subînțeles: o asemenea nedumerire trădează necunoașterea sinelui.
Asistăm la explicitarea abisală, existențială și evocativă a viselor, visurilor, fricilor, anxietăților și angoaselor.
Metamorfozarea sa este zugrăvită în paralel cu propria-i percepție asupra celor din jurul lui, astfel că suntem, în permanență, călători pe două meleaguri – sine și străine, ambele cu deraieri endogene și exogene.
Dacă în „O pagină de dragoste”, E. Zola portretiza Parisul într-o modalitate cardinală, arhitecturală și meteorologică, în vederea unui orologiu al repercusiunilor (tehnică naturalistă prin excelență), în cartea lui P. Handke totul rămâne la nivelul senzorial al tânărului fugar, fugar care este, totodată, staționar (din alte puncte de vedere).
Încearcă să fie ca Marele Gatsby, încearcă să flirteze, dar reușește doar să filtreze reflecțiile sale, încearcă să trăiască, dar retrăiește – ajungând la concluzia că pentru el va conta un singur lucru: „de a găsi pentru toate o ordine și un fel de viață care să-mi fie pe plac și în care și ceilalți oameni să-mi fie pe plac” (– p. 128).
După mai multe repausuri, reîntâlniri și întâlniri, fiind pus în fața unui cuplu excentric, capătă noi panorame și optici de cugetare și interpretare, pe care ulterior va ajunge să le folosească pentru sine.
Sfârșitul nuanțează, cum s-a scris și într-o altă recenzie, faptul că „singura șansă reală pentru o despărțire rămâne de fapt confruntarea, nu fuga de trecut”, cu precizarea că, din cele înțelese de mine, nu a fost niciodată vorba de o fugă, cât despre o evitare și evadare continuă, care, de fapt, a fost doar o continuare a relației maligne pe care cei doi au avut-o (amenințări, bătăi, negări, sfidări reciproce…).

Brigitta 06/18/2020
Când am început să citesc această carte și am dat de o frază în care personajul mărturisește că este urmărit de soția lui, jur că mi-a trecut prin cap firul narativ din filmul Mr. și Mrs. Smith. Și nu m-am înșelat prea mult. Relațiile interumane sunt foarte complicate și au o grămadă de nuanțe, iar aceată carte ne oferă o parte dintr-o căsnicie. Scrisă la persoana întâi singular, toată acțiunea și evenimentele sunt proiectate prin prisma personajului narator, un soț care pe lângă neînțelegerile cu soția are și dubii în legătură cu propria persoană. După repetate certuri, el decide să fugă de ea, și fuga lui nu e într-un oraș apropiat ci chiar pe un alt continent (Europa - America de Nord). Dar acestă fugă nu rămâne neobservată deoarece soția e pe urmele lui și îi dă de înțeles prin diferite acțiuni că nu va avea scăpare: pachetul ciudat, asaltul copiilor... Protagonistul cărții, a-l cărui nume nu-l vom afla, povestește călătoria prin Statele Unite ale Americii și evenimentele care se petrec cu el. Această călătorie este de fapt una de redescoperire a sinelui și găsirea unei soluții salvatoare, dar este și o ocazie de a aduce înaintea cititorului evenimente istorice și descrieri ale locurilor din America. Oricât de paradoxal ar suna, călătoria lui în Lumea Nouă este și o călătorie înapoi, în propria copilărie, amintiri care îl ajută să înțeleagă anumite aspecte din viața lui. Dar Peter Handke nu își abandonează personajul, îi oferă în acestă misiune și doi eroi din ,,Marele Gatsby” și ,,Heinrich cel Verde”. Oare reușește să se regăsească? Oare se va împăca cu soția? Răspunsurile le găsiți în roman. Spor la citit!

Bărbatul care împlinește treizeci de ani simte că se mișcă într-un spațiu inconsistent, gol, uneori având impresia că este sosia altcuiva, călcând resemnat pe urmele altor pași, nefăcând nimic să schimbe vreun amănunt. De aici și viața de cuplu devine scindată, ideea că tu ești un altul, celălalt este un altul, iar ceea ce rămâne este un smalț care nu mai acoperă suprafețele impermeabil înfrumusețate, o familiaritate rece, construită, studiată, care de cele mai multe ori împinge la șantaj, nu la consens, la singurătatea în care ne putem cunoaște cu adevărat și reversul ei, panica și groaza de a accepta că suntem ceea ce suntem și că ceilalți s-ar putea să fie diferiți.

Amaranthe 03/24/2020
Am citit acest roman nu atat pentru ca as fi fost atras de descrierea sa, ci mai mult deoarece eram curios de stilul lui Peter Handke, odata ce am aflat ca acesta a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Intr-adevar, cartea este scrisa foarte bine, descrierile sale sunt foarte vizuale, iar analiza psihologica a protagonistului este foarte minutios realizata. Avem in fata un barbat tanar, proaspat iesit dintr-o casnicie disfunctionala care durase peste masura, si care decide sa hoinareasca prin SUA, din stat in stat, in incercarea de a isi pune ordine in ganduri si de a schimba felul sau de a trai si de a fi. Este, insa, urmarit de intreg trecutul sau si, dupa cum se dovedeste pe parcurs, chiar de fosta sa nevasta. Cu toate acestea, romanului ii lipseste ceva – actiunea pare, de multe ori, ca stagneaza, iar finalul romanului mi s-a parut ca este oarecum previzibil si prea putin dezvoltat. Am observat ca Handke este comparat uneori cu Modiano, autorul meu favorit, comparatie justificata prin stilul asa-zis "experimental" pe care ambii il adopta; nu pot fi de acord cu aceasta comparatie intrucat fiecare din cartile lui Modiano abunda in emotie, ceea ce nu pot spune si despre aceasta carte.

sus
Feedback Wishlist
// // //