O poveste fascinanta si provocatoare, deloc neverosimila pentru lumea in care traim si spre care ne indreptam. O lectura necesara !

O poveste ravasitoare care te transforma. Iti zdruncina imaginatia si te lasa sa-ti desenezi singur acel “cum ar fi sa fie adevarat intr-un colt de lume?”. Am descoperit aceasta carte intr-o perioada grea si m-a ajutat sa pot merge mai departe, fara sa uit vreodata cele povestite aici de acest autor inconfundabil.

O carte interesanta, plăcută, o lectură ușoară. Formatul ei micuț ne permite sa o luăm ușor într-o călătorie. Intra lejer in geanta unei doamne ��

Personajul principal al acestui roman este Katie H. o clonă creată pentru ca după o anumită perioadă din viața ei organele să îi fie recoltate. Acest roman este în mare parte o biografie a acestei clone. Printre subiectele acestui roman se găsesc resemnarea, iubirea și încercarea de a îți găsi locul într-o lume a oamenilor necreați într-un laborator. Pentru mine nu a fost o lectură ușoară în sensul că parcă am tras de mine să termin de citit romanul. Acest roman este și ecranizat

O carte genială, m-a marcat, o recomand fără rezerve. Una din cele mai bune distopii scrise vreodată. Un must read, nu trebuie ocolita.

O poveste foarte interesantă.

Deşi este o poveste uşor ciudată (la ce altceva ne putem aștepta din partea autorilor japonezi), este foarte bine scrisă și captivantă. Este povestea unor clone, scrisă din perspectiva clonelor. Este o carte ce merită citită și la finalul căreia vor curge, cu siguranță, câteva lacrimi.

Am plans dupa ce am citit-o.

Ceea ce impresionează la Ishiguro e, înainte de orice, faptul că vrea să fie mereu divers, să nu se repete, să nu fie un autor monoton. A folosit stiluri diferite, a alternat lumile (primele două cărți evocă lumea japoneză, dar Rămășițele zilei o Anglie postbelică), a încercat specii narative noi, registre originale, a consemnat subiecte inedite. Criticii literari au fost luați pe neașteptate, de pildă, acum cinci ani cînd Ishiguro a publicat Uriașul îngropat, un fantasy plasat în Evul Mediu.

"Sa nu ma parasesti/ Never let me go" este, poate, cea mai sensibila distopie scrisa vreodata. Ishiguro picteaza pas cu pas o societate stranie, povestita din perspectiva unei foste eleve de la Hailsham, Kathy H. Atentie! Spoilere! Daca vrei sa citesti cartea fara sa stii subiectul acesteia, recomand sa sari chiar peste descrierea cartii. Ca un film care iti prezinta mici bucatele de puzzle inca de la inceputul naratiunii, romanul ajunge foarte lin la versiunea stranie a societatii britanice imaginate de autor. De o tristete care incorporeaza frumosul, romanul este si o istorie alternativa. Calmul, serenitatea personajului principal care povesteste traumele psihologice prin care a trecut si traumele fizice ale prietenilor sai, sunt in profund contrast cu situatia in care aceasta se afla. Acesti ani '90 sunt marcati de avansarea tehnologiei si a posibilitatii crearii de clone ca "banci de organe" pentru cetatenii "normali". Crescuti fara a li se spune exact ce sunt si care le este scopul, acesti copii, pictati de amintirile lui Kathy, traiesc in scoala Hailsham si sunt nevoiti sa se comporte intr-un anumit fel. Cateva mici scapari ale adultilor ii fac pe Kathy si pe Tommy sa isi puna intrebari. O poveste de dragoste, o distopie a unei lumi in care se incearca dovedirea stiintifica a existentei sufletului, o carte dedicata eticii prin incalcarea acesteia, o carte a spalatului pe creier in mod sistematic, o carte care sangereaza mila, compasiune si teroare, tocmai prin calmul si inocenta naratiunii care pune in balanta serenitatea castigata in urma traumei cu posibilitatea lipsei sufletului naratoarei. Un roman deosebit la care revin toamna, cand ma cuprinde melancolia. Ishiguro este un geniu care a intors pe dos SF-ul si distopia, dandu-le un aer nou. Tristetea si acceptarea sunt centrul in jurul carora graviteaza intreg romanul. O poveste deosebita, o recomand cu mare drag.