Caractere puternice, prietenie, dragoste, devotament, un roman tulburator.

Masina e un prieten, dar Karl fusese mult mai mult pentru noi. Un camarad. Karl, naluca soselelor. Fusese unul de-ai nostri. Karl si Koster, Karl si Lenz, Karl si Pat. Cu furie neputincioasa, mi-am scuturat bocanind zapada de pe pantofi. Lenz murise. Karl plecase. Dar Pat? Cu ochi intunecati, am privit cerul, acest cer cenusiu si nesfarsit al unui Dumnezeu dement, care inventase viata si moartea ca sa se distreze.
Fragment:

"     Femeia incepu sa vorbeasca. Avea o voce sparta, stridenta. Am observat ca Pat se uita la noi. Dar nu m-am sinchisit. Nu ma sinchiseam nici de femeia de langa mine. Mi parea ca ma scufund intr-un hau fara sfarsit, lunecos. Nu avea nicio legatura cu Breuer si cunostintele lui. Nici macar cu Pat. Era senzatia sinistra ca realitatea trezeste dorinte, dar nu le poate implini; ca dragostea incepe in sufletul unui om, dar ca nu se sfarseste in el; si ca poti intalni reunit totul: omul, dragostea, fericirea, viata... si ca, — fapt ingrozitor — este totdeauna prea putin si se imputineaza cu cat pare mai mult. M-am uitat cu coada ochiului spre Pat. Trecea in rochia ei argintie, tanara si frumoasa, o stralucitoare flacara vie; o iubeam, si daca-i spuneam „Vino", ea venea, niciun obstacol nu exista intre noi doi, ne apropiam unul de altul cat le este cu putinta oamenilor sa o faca — totusi, cateoda totul se intuneca si ma chinuia in chip misterios, n-o puteam desprinde din inlantuirea lucrurilor, n-o puteam scoate din perimetrul existentei care domnea peste noi si in noi, impunandu-ne legile ei, viata si moartea, stralucirea dubioasa a prezentului ce se precipita incontinuu in neant, iluzia stralucitoare a simtirii, pe care o pierdeai posedand-Niciodata nu puteai rupe lantul zanganitor al timpului, niciodata nu puteai converti nelinistea in seninatat cautarea in calm, caderea in sprijin. N-o puteam desprine nici macar de intamplare, de ceea ce fusese inainte de a cunoaste, de miile de ganduri, de amintiri, de ceea ce modelase inainte sa fi aparut eu, nici macar cunostintelor astea de aici nu puteam s-o smulg...
    Langa mine, femeia vorbea cu vocea ei sparta. Cauta ua tovaras pentru o noapte, un crampei de viata straina, pentru se biciui, pentru a uita, pentru a uita de sine si de certitudinea mult prea dureroasa ca nimic nu dainuie, nici ea, nici partenerul, cel mai putin un cuplu. Nu urmarea, in realitate acelasi lucru ca si mine? Un tovaras pentru a uita de singurtate, un camarad pentru a suporta absurditatea existentei? "