„Biblioteca pentru toti copiii“ cuprinde cartile de neuitat ale copilariei, capodopere ale literaturii universale, fara de care biblioteca unui copil nu poate fi completa. Colectia reprezinta un instrument de lucru esential pentru elevii de gimnaziu, punand scriitorii si operele prevazute in programa scolara de limba si literatura romana alaturi de romanele indragite de generatii intregi de copii.

 

    “Sherlock Holmes lua, felinarul si urca, primul, caci lui Thaddeus Sholto ii clantaneau dintii in gura. Era atat de zdruncinat si genunchii ii tremurau atat de tare, incat a trebuit sa-l iau de brat ca sa-l ajut sa urce. In timp ce urcam treptele, Holmes isi scoase de doua ori lanterna din buzunar si examina, cu grija cateva urme, care mie mi se pareau mai mult pete diforme de praf, pe rogojina de cocotier asternuta pe scara in chip de pres. Mergea incet, din treapta in treapta, tinand lanterna in jos si aruncand priviri ascutite in dreapta si in stanga. Domnisoara Morstan ramasese in urma, cu menajera, care tremura de frica.

    Etajul al treilea se sfarsea printr-un coridor drept, destul de lung, cu peretele din dreapta acoperit de o imensa tapiserie indiana, si cu trei usi in partea stanga. Holmes inainta la fel de incet si metodic, si, in vreme ce noi il urmam indeaproape, umbrele noastre prelungi se proiectau in spatele nostru pe coridor. A treia usa era cea pe care o cautam. Holmes ciocani, fara, sa primeasca vreun raspuns, apoi incerca, sa rasuceasca, de clanta si s-o deschida, cu forta. Dar usa era ferecata pe dinauntru cu un zavor lat si solid, dupa cum am vazut cand am apropiat felinarul. Desi cheia se afla in broasca, gaura nu era acoperita in intregime. Sherlock Holmes se apleca sa se uite si, dupa o clipa, se ridica, din nou, cu rasuflarea taiata.

    — E ceva diabolic acolo, Watson, spuse el emotionat cum nu-l mai vazusera vreodata. Ce parere ai?

    M-am uitat prin gaura cheii si, imediat, m-am tras indarat, ingrozit. Razele lunii patrunsesera in odaie, imprastiind o lumina difuza si schimbatoare. Privind drept inainte si suspendat in aer — caci tot cadrul era in umbra plutea un chip, exact chipul insotitorului nostru Thaddeus. Acelasi cap mare, lucios, acelasi par tepos in jurul craniului, aceeasi paloare cadaverica. Trasaturile erau incremenite intr-un ranjet oribil si nefiresc, care, in odaia cufundata in tacere si scaldata de razele lunii, te inspaimanta mai rau decat un chip schimonosit sau o privire fioroasa. Chipul era atat de asemanator cu cel al prietenului nostru, incat m-am uitat inapoi spre el, ca sa ma conving ca se afla intr-adevar cu noi."